Doua povestiri cu talc, despre factorul uman in afaceri

1. In urma cu cateva saptamani, un prieten italian a venit in Romania cu intentia de a se stabili aici pentru o perioada si mi-a cerut sa-i dau o mana de ajutor in cautarea unui apartament de inchiriat. Am destul practica in domeniu ca sa nu mai fie nevoie sa apelez la o agentie imobiliara, asa ca dupa numai doua-trei vizite am si gasit ceva potrivit, pentru care proprietarul ne cerea 500 $ lunar, plata anticipat pe sase luni.

Nu m-am mai complicat cu tehnici de convingere sau de manipulare – i-am pus 2.000 $ pe masa si i-am zis: "Domnule, aceasta este oferta noastra pentru sase luni. Daca va convine, semnam imediat; daca nu, nici o suparare, s-auzim numai de bine." Cum era de prevazut, proprietarul a luat banii cu viteza luminii si afacerea s-a incheiat pe loc, spre satisfactia tuturor.

Partea interesanta a venit putin mai tarziu: in timp ce coboram toti trei pe scari si schimbam amabilitatile de rigoare, trece un vecin care il ia pe proprietar de-o parte si il intreaba in soapta: "Ia zi, cum a fost? Cat ai scos?” Iar proprietarul, tot in soapta: "600 $ pe luna, bineinteles. Ce, ma crezi vreun prost?” M-am prefacut ca n-am auzit nimic, dar jur ca mi-a fost greu sa nu mor de ras!


2. Alta intamplare, de data asta in Italia: mai multi prieteni au pus impreuna bani si au deschis un club foarte luxos (cu restaurante si saloane pentru discutii si intalniri) adresat unei clientele de elita. Nici unul avea experienta in domeniu, asa ca au angajat un manager, aparent foarte serios si priceput, care sa se ocupe de toate detaliile desfasurarii activitatii.

Lucrurile au fost demarate, lumea a inceput sa vina, serviciul era excelent, preturile rezonabile, colaborarea cu furnizorii mergea foarte bine, afacerea aducea un oarecare profit... Totusi, dupa cateva luni, investitorii si-au dat seama ca ceva nu era in regula: nimeni nu se bagase sa vada exact situatia in contabilitate, dar chiar si la o analiza superficiala nu se intelegea deloc de unde naiba aparea profitul: cheltuielile erau foarte ridicate, numarul clientilor relativ normal, chiar usor scazut, totusi, in ciuda acestei situatii, clubul nu mergea in pierdere. Investitorii s-au gandit ca poate mangerul face afaceri necurate, cu droguri sau jocuri de noroc, folosind clubul lor drept paravan, ca urmare au angajat un detectiv particular sa vada ce se intampla.

Rezultatul? Nimic, totul parea in regula.

Intrigati, investitorii s-au apucat sa analizeze de la A la Z toata contabilitatea, cu toate miscarile de bani, si adevarul a iesit la iveala: practic, clubul era in pierdere cu mai mult de 100.000 de dolari (in numai sase luni!), dar toate pierderile fusesera acoperite personal de catre manager care, pentru a ascunde faptul ca e incapabil sa gestioneze afacerea, preferase sa vina cu bani de-acasa.


Tags: idei de afaceriafaceri imobiliaremanagementinvestitori