Mami, Spiritul Craciunului nu salasluieste in curcanul de pe masa?

Spiritul Craciunului intra in noi cu fiecare inceput de decembrie. Parca miroase afara a Craciun. Nu stiu a ce miroase, dar eu simt brad si miros de mere. Pentru mine e de ajuns. Pentru copii miroase a cadouri, a Mos Craciun si pentru multi adulti miroase a mancare proaspat coapta in cuptor, alaturi de prajituri si alte preparate cu specific de Craciun.

Spiritul Craciunului se ascunde pentru multi dintre noi in materie si acest lucru nu isi poate castiga nici macar o farama de logica, de ratiune. Este vorba despre spirit si noi il infundam din plin in curcani, in cadouri si cosurile de cumparaturi din supermarket-uri samd.

Problema fireasca este ca ne educam si copiii in acest mod de viata. Le predam o lectie dura, care ii va schimba pentru totdeauna. Nu suntem in stare sa le predam lectia corecta fiindca nici noi nu o cunoastem destul de bine si suntem prea grabiti sa ii imitam pe cei din jur. Suntem prea grabiti su sarmalele si cu ce mai face lumea de Craciun, cu carnati si caltabosi si restul bunatatilor.

Le facem pe acestea si nu mai avem nici macar o ora de timp liber sa stam cu copiii nostri sa ii privim lung, sa le reamintim ca niciun cadou nu are sens daca nu vine la pachet cu multa iubire, ca nicio masa de Craciun nu este intreaga daca nu sunt alaturi de noi cei dragi si ca fara acestia toate pregatirile sunt inutile.

Zilele trecute mi-am amintit cat de mult urasc supermarket-urile in apropierea Craciunului. Aglomeratie, lumea se bate pentru oferte, copiii alearga dupa jucarii mult prea scumpe pentru buzunarele parintilor, plansete, urlete, neintelegere.

“Eu nu vreau porc de Craciun, vreau pui.”/ “De ce decoram iar bradul in rosu si auriu, eu vreau mov si verde!”/ “Ce imi iei cadou de Craciun?”/”Prinde repede ultimul bradut cu sclipici, repede!”

Lista continua si ne aminteste de momentele cand multi dintre noi se agata de materie pentru a-si aduce la viata spiritul Craciunului. Facem cadouri fiindca trebuie, nu fiindca simtim nevoia si nu fiindca stim exact ce isi doreste un prieten, o ruda. Facem mancare multa, variata, cat sa ne ajunga doua luni si la doua cazarmi de soldati infometati. Aruncam din ea cat incape si mancam pana ajungem la stirile Protv cu indigestie de gradul paispe.

Per total, Spiritul Craciunului trece prin stomac pentru multi dintre noi. Uitam sa ne privim in ochi, sa ne spunem ca ne iubim, sa ne cerem iertare pentru ce am mai facut timp de un an, sa ne promitem un an mai bun, sa dam putin si celor mai saraci decat noi, sa bucuram copiii care nu au ce manca cand noi facem provizii ca pentru venirea Apocalipsei, sa indraznim sa mai spunem ca ne iubim la fel de mult ca in prima clipa, sa indraznim sa lasam din mana furculita ca sa ne luam de maini si sa ne privim macar o secunda in tot haosul sarbatorilor regizate.

Unde este spiritul Craciunului pentru voi, unde sta ascuns si cum il aducem la viata fara mancare si fara cadouri inutile? Lasati un comentariu si noi va vom raspunde!


Tags: spiritul craciunuluicraciunsarbatori