Banii ? un scop in sine

Cred ca ati auzit cu totii povestea aceea pe care parintii o spun pana la epuizare, povestea cu voi, imediat dupa ce vi s-a taiat motul si cu obiectele asezate strategic in fata voastra pentru a va determina pe cat posibil viitorul. Ce poti sa alegi intre o carte, bijuterii, bani si un pix?

Ghid practic pentru realizarea de felicitari decupate

Vezi AICI detalii

Cresterea prepelitelor japoneze

Vezi AICI detalii

Propriul meu plan de afaceri

Vezi AICI detalii

Ei bine, eu am ales banii. Probabil ca am avut vreo premonitie geniala legata de ascensiunea si suprematia capitalismului, cine stie. Cert e ca, chiar si acum, pot sa spun cu mana pe inima ca am facut cea mai inteleapta alegere.

Banii sunt centrul universului. Ni se spune asta mai fatis ori subliminal, o invatam din experienta si, uneori, ajungem sa ne revoltam impotriva acestei nedreptati. Suntem asemeni hamsterului ce incearca sa se opreasca din alergarea sa frenetica si care, cand in sfarsit reuseste, realizeaza cu tristete ca gratiile custii sunt tot acolo. Poti sa renegi capitalismul insa nu-l poti indeparta.

Imi amintesc ca acum cateva zile am facut un test psihologic ce implica urmatoarea premisa: trei vapoare au plecat in larg – unul este incarcat cu bani, altul cu dragoste si cel din urma cu inteligenta – iar tu poti salva un singur vapor; pe care il alegi? Eu am ales sa salvez vaporul cu bani. Sunt un materialist nenorocit, desigur, dar macar nu sunt ipocrit.

Solutia testului era una destul de simpla: oamenii au obiceiul sa aleaga ceea ce considera ca lipseste din viata lor. Asadar, decizia s-a dovedit a fi cat se poate de isteata. Pentru ca nu poti avea niciodata suficienti bani, nu-i asa? Bineinteles, asta e doctrina de baza a consumerismului, religie pe care cu totii o adoptam fara sa ne dam seama.

De cand ne nastem si pana murim, eforturile noastre sunt orientate intr-un singur scop: acela de a produce bani. Invatam pentru asta, ne tocim creioanele si mintile, apoi ne angajam, muncim 10, 12, poate chiar 14 ore pe zi si, inainte sa ne dam seama, imbatranim fara ca macar sa ne pensionam. Si cand, in sfarsit, iesim la pensie, avem o mica revelatie legata de scopul vietii: am muncit pentru ca acum, la batranete, sa primim niste bani fara a mai depune vreun efort si sa ne putem odihni o data pentru totdeauna. Apoi murim. Suna destul de apocaliptic, insa, in termeni cat se poate de practici si glaciali, se apropie un pic de crudul adevar.

De ce se intampla asta? Pentru ca banii au devenit un scop in sine. Marx era acela ce privea cu regret capcana in care a cazut capitalismul: un om nu este platit dupa nevoi, ci in functie de rezultate. Cu alte cuvinte, nu muncesti, nu mananci. Tot el propunea ca o solutie ar fi aceea de a privi munca drept un scop in sine si nu ca un simplu mijloc. Din pacate, banii sunt scopul si abia dupa ce-i vom obtine se vor fi transformat in mijloc.