O afacere profitabila cu tesaturi

Afacerea de astazi este una pe cat de traditionala, pe atat de inovatoare si entuziasta. Iata povestea Ancai Elena Manolache, din Scurtesti, Buzau.

Mi-am petrecut copilaria printre razboiul de tesut al strabunicii si bobinele de ata colorata ale bunicii. Acum, intr-un apartament de 50 mp, am un dulap dedicat tesaturilor adunate de la strabunici si bunici. Acum 2-3 ani am spus unor prieteni ca imi propun ca femeile din ziua de azi sa aprecieze panza tesuta si tehnica de coasere nu doar ca artizanat, ci ca materiale de purtat. Iar tesatoarele si cusatoarele sa redevina furnizori de materiale de calitate si sa dea meseria mai departe. Mi-am propus sa le arat acestor femei ca putem astfel sa ne ajutam singuri si sa dezvoltam sustenabil comunitatea. Anul acesta am inceput sa pun planul in aplicare.

Proiectul se numeste De desubt si are ca principal obiect de activitate facerea de haine (body-uri, rochite, haine mai groase & accesorii) din panza tesuta, borangic si lana, accesorizate prin coasere. Tehnicile si materialele sunt traditionale, dar modelele sunt cat se poate de originale. Panza si borangicul sunt tesute in casa, de tanti Tanta Gaman si tanti Maria Dedu. Materialele sunt apoi croite, dupa modele facute de mine (si desenate cu ajutorul unei ilustratoare ) si dupa tiparele croitoresei. Dupa croi, hainele sunt cusute de tanti Rica si alte femei din sat, coordonate de ea. Hainele sunt pe comanda si sunt vandute in tara si in afara tarii. Deja avem comenzi in tara si o rochie de mireasa pentru luna mai, in Amsterdam. In momentul acesta avem 2 tesatoare si 6 lucratoare la coasere: Copacel Viluta, Leu Daniela, Leu Luta si Gaman Neluta, coordonate de tanti Rica. Avem sprijinul scolii si al primariei Minzalesti in realizarea de ateliere – sezatoare, unde lucratoarele populare ii vor invata pe copii si pe mamele lor meseriile de tesere si coasere.

Scopul este ca o parte din copii si mame sa devina parte a proiectului si sa isi creasca, astfel, venitul familiei. Trebuie sa aratam ca materialele traditionale nu inseamna doar port popular si sa crestem, astfel, gradul si modul lor de intrebuintare.

1. De unde ideea acestei afaceri:
E o dorinta veche de ani de zile. Panza si borangicul mi se par niste tesaturi extrem de fine si de versatile. Si noi avem traditie in a produce astfel de tesaturi, doar ca acum am uitat de aceste materiale si le-am inlocuit cu sintetice importate.

Nu sunt impotriva modernizarii si tehnologizarii (desi unele evolutii ale tehnologiei nu le apreciez extrem de tare, pentru ca nu sunt un mare fan al productiei in masa). Insa cred ca, acolo unde exista un potential de dezvoltare locala si cresterea a economiei locale prin propriile forte, e pacat sa nu fie fructificat.

Revenind, in proiectul acesta am imbinat o pasiune si o frustrare pe care am hotarat sa o transform intr-o oportunitate: pasiunea pentru tesaturi, panza si borangic si dorinta de a-i face pe oameni sa inteleaga un fapt simplu: ei au mijloacele sa isi faca viata mai buna, facand ceea ce iubesc (traditia).

In satul meu, Scurtesti, nu am reusit. M-am impiedicat constant de sintagma "ne-am modernizat". Si, dupa multe incercari, mi-am dat seama ca am nevoie si d evointa oamenilor, ca fara ei nu reusesc. Si am inceput sa caut oameni iubitori de traditie. Cred ca deloc intamplator am ajuns la tanti Rica Leu, din Manzalesti. Ea m-a introdus unei intregi comunitati iubitoare si purtatoare de traditie, o comunitate mandra de mostenirea ei culturala si doritoare sa o poata duce mai departe. Tanti Rica mi-a facut cunostinta si cu celelalte lucratoare: tanti Tanta, care tese panza, tanti Maria, care tese borangic, Viluta si alte 6 lucratoare, care cos.

Si asa a inceput totul. Eu le-am spus ce vreau sa fac: haine care sa nu fie port popular, dar care sa fie din materiale obtinute traditional si cusute in tehnici de coasere traditionale. Le-am spus si ca fac asta pentru ca vreau sa popularizez materialele si accesorizarea prin coasere, sa cresc cererea. Ele au fost de acord. Au vazut modelele. Nu s-au speriat de body-uri cu bujori si ciucuri, ci au hotarat sa intre cu toata inima in proiect.

Zona (Buzau) este un destul de saraca. Oamenii au un nivel de trai scazut, somajul are o rata ridicata. In acelasi timp, zona are traditii unice, modele de coasere unice si, in plus, un potential turistic fantastic. Daca incepem cu traditia de tesere si coasere ne dorim ca, treptat, si altii sa vada potentialul si sa investeasca in el.

2. Ce facem cu materialele si hainele?
Le vindem. In tara si in afara tarii. inca nu avem magazin, pentru ca inca nu avem hainele gata. Insa avem comenzi, inclusiv o rochie de mireasa din borangic pentru o romanca de sta in Amsterdam.

Cat despre materiale, stiu ca in piata se spune ca nu prea ai de unde sa iei panza. Asa ca noi am hotarat ca Minzalestiul poate deveni un producator serios de panza tesuta in casa si borangic.Planul este sa ajutam, astfel, productia locala de bumbac natural si de matase din viermi de matase.

3. Ce facem cu tinerii din Minzalesti?
Vrem sa organizam saptamanal ateliere-sezatoare unde tinerii din Manzalesti sa vina sa invete meseria de la lucratoare. Dorinta este ca, in timp. unii dintre ei sa devina ucenici.

Atelierele vor fi deschise si publicului larg, nu numai oamenilor din Minzalesti.
O data cu promovarea acestor ateliere, ne dorim sa aducem cat mai multi oameni in zona. Sa o vada, sa viziteze obiective unice in lume (cea mai lunga pestera sapata in sare din lume, Grunjul din Manzalesti, platoul Meledic ) si sa revina cu prieteni. Trebuie sa crestem zona, pentru ca are multe de oferit. Eu am ales sa incep asa, de la panza si borangic.

Aceasta afacere este inscrisa in concursul Tara lui Andrei. Daca vrei ca ea sa prinda viata, o poti vota aici: http://www.taraluiandrei.ro/idei-din-tla/proiect-de-desubt-id-713-cmsid-65.




Tags: afacere traditionalaafacere romaneasca