16 afaceri la moda pe pietele occidentale

1. Gunoier privat. Tanarul intreprinzator Gotz Klein a gasit o nisa foarte simpla pe piata serviciilor din Tubingen. Intrucat pe strazile din centrul orasului nu era loc suficient pentru masinile mari de gunoi, el si-a propus sa-si ofere serviciile de gunoier locuitorilor si firmelor din zona.

Ideea sa a prins. In momentul de fata el ridica peste 10 tone de deseuri pe luna si le transporta cu o furgoneta la groapa de gunoi a orasului. Clientii sai sunt proprietarii de berarii, buticuri, mezelarii, dar si persoane private. Incasarile lunare se ridica la 6.000 de euro, din care aproape doua treimi inseamna profit.

Zone aflate in situatii asemanatoare exista si in Romania, ca urmare afacerea poate avea succes si aici. Pentru a demara lucrurile, aveti nevoie de o autorizatie de la Primarie, de o furgoneta veche si de un telefon mobil. Aveti in vizor in special zonele de case, cu drumuri proaste, unde depozitarea si ridicarea cu promptitudine a gunoiului casnic constituie o problema.

2. Folii decorative de protectie
O intamplare fericita: un designer (Kay Lippmann) s-a intalnit cu un producator de folie pentru geamuri (Hans Troger) si impreuna au pus la punct un procedeu original de decorare a vitrinelor. Firma lor, Glass Graphics din Koln, ofera inscriptii si imagini aplicate pe folii metalizate speciale, care in mod normal sunt folosite pentru protectia anti-solara.

“Aceste folii sunt bune nu numai in birouri”, spune Troger. “Multi dintre clientii nostri sunt patroni de diverse magazine, care nu doresc ca marfa lor sa se decoloreze sau sa se strice din cauza expunerii la soare.” Glass Graphics a legat aceasta functie de protectie cu publicitatea. Prin tot felul de decupaje si suprapuneri de folii de culori diferite se obtin imagini artistice deosebite, care contin si mesaje publicitare.

Foliile asigura o protectie in proportie de 100%. In plus, deoarece ele imbraca tot geamul, nu exista pericolul sa se desprinda in timpul operatiei de curatenie, care are loc periodic. La toate acestea se adauga faptul ca rezista la temperaturi mari si au o durata lunga de viata (cinci ani). Singurul lor inconvenient este ca fac parte din categoria deseurilor dificile, care nu pot fi reciclate.

Amenajarea unei vitrine costa intre 1.000 si 2.000 de euro, in functie de marimea si complexitatea desenului. Ca regula de baza, cu cat sunt mai multe culori, cu atat operatia este mai scumpa. La cerere, cei doi intreprinzatori asigura si servicii de proiectare a vitrinei, incluzand partea de design.

3. Fara cozi in supermarket
Cozile imense de la casele de marcat ale magazinelor sunt un lucru extrem de neplacut. Cu toate acestea, clientii unui lant de supermarket-uri din Haga isi doresc sa fie coada. Si asta pentru ca fiecare cumparator care are in fata sa mai mult de doua persoane la casierie nu mai trebuie sa plateasca nimic pentru marfa din cosul sau.

Cei care isi imagineaza ca aceasta este o pierdere pentru supermarket se inseala enorm – cifra de afaceri a crescut cu 15% datorita eliminarii cozilor. “Aproape trei ani am lucrat ca sa rezolvam aceasta problema”, spune Martin de Jong, managerul firmei.

“Un program de calculator permite inregistrarea tuturor clientilor care intra in supermarket si, in functie de timpul mediu de efectuare a cumparaturilor per client, stabileste cate case trebuie sa fie deschise pentru a nu aparea cozi. Totul functioneaza atat de bine incat doar doi-trei clienti pe zi beneficiaza de gratuitate, ceea ce, raportat la rulajul zilnic, nu inseamna nimic. In schimb, supermarket-ul este vizitat de mult mai multi clienti, in special de cei ocupati, care au foarte putin timp la dispozitie.” 

4. Party Store – articole pentru petreceri
Cel putin o data pe luna, americanii au de sarbatorit ceva, asa ca numarul petrecerilor este foarte mare. Vanzarile masive de materiale si accesorii prilejuite de aceste petreceri le-au dat o idee intreprinzatorilor americani: “Party Store”, adica magazine specializate, unde sunt oferite cele mai variate produse legate de organizarea unei petreceri. Preturile intalnite aici variaza intre 50 de centi si cateva sute de dolari.

Cifra de afaceri a acestor magazine este la fel de mare ca si varietate ofertei. De exemplu, firma Party City din New Jersey, care are 65 de filiale in 22 de state, inregistreaza vanzari de peste 100 de milioane de dolari. “Profitam de exuberanta oamenilor atunci cand este vorba de organizarea de petreceri”, spune Patricia Peters, director al departamentului franchising.

“Cine intra in magazinele noastre cauta nu numai decoratiuni, ci si obiecte care pot fi oferite drept cadou. De aceea se intampla frecvent ca aici sa se intalneasca gazdele petrecerii cu invitatii lor. Foarte cautate sunt figurile in marime naturala ale diferitelor personalitati. Acestea dau evenimentului o nota aparte de atractivitate si amuzament.”

5. Servicii originale de mutari
Cand o familie din Japonia se muta intr-un alt oras, o poate face intr-un mod extrem de comod si de civilizat. Este suficient sa apeleze la serviciile firmei Chiyono, care foloseste masini speciale pentru transportul mobilei si al persoanelor. Simultan.

Astfel, masinile utilizate sunt niste autobuze supra-etajate: in timp ce in partea de jos este incarcata mobila, clientii sunt invitati sus, unde este amenajat un apartament de lux, cu o capacitate de pana la sase persoane. Aici clientii au la dispozitie fotolii confortabile, televizor cu jocuri video, un minibar si o minibiblioteca. Daca drumul are mai mult de 150 km, li se serveste si o masa consistenta.

O mutare in aceste conditii, pe o distanta de 500 km, costa echivalentul a 2.000 de euro. Si cererea este foarte mare, dovada ca proprietarii firmei Chiyono negociaza deja achizitionarea altor cateva autobuze supra-etajate.

6. Publicitate pe biciclete
Suntem deja familiarizati cu tramvaiele si autobuzele inscriptionate cu reclame. Ele capteaza ochiul trecatorului grabit, obisnuit cu agitatia strazilor cu trafic intens. “Dar oare numai tramvaiele si autobuzele pot fi purtatoare de reclame in miscare?”

Aceasta a fost intrebarea pe care si-a pus-o Jean Menager, proprietarul unei agentii de publicitate din centrul Parisului. Si si-a dat singur raspunsul intr-o dupa-amiaza cand, stand pe o banca in parc, a observat numerosii biciclisti care pedalau de zor pe alei. Ce ar fi daca in spatele seii bicicletei ar fi atasat un panou publicitar? Doar sunt atatia oameni in parc. Plus ca biciclistii nu merg numai in parc, ci in tot orasul.

Dupa ce a facut un calcul sumar privind numarul de trecatori care pot intra zilnic in contact cu un asemenea mesaj, Jean Menager a trecut la treaba: a comandat cinci biciclete de dama la o companie renumita, a confectionat suportii pentru panouri (fiecare panou avand trei suprafete – una in spate si doua pe laterale), a angajat cinci fete dragute si… la drum!

Primele reclame au fost confectionate in tipografia agentiei sale de publicitate, pentru o firma de confectii. Fetele au plimbat zilnic aceste reclame, timp de cateva ore, pe strazile orasului, impartind zambete trecatorilor. Impactul a fost foarte bun, astfel ca noi clienti nu au intarziat sa apara: organizatori de evenimente, proprietari de magazine, producatori care doreau sa atraga atentia asupra unei oferte.

“Acesta este un mijloc nepoluant de a face publicitate”, spune intreprinzatorul francez. “Apoi, bicicletele pot patrunde peste tot, mai ales in zonele in care vehiculele mari nu au acces: pasaje pietonale, parcuri, strazi vechi si inguste.”

In primul an de la lansare, acest serviciu i-a adus agentiei lui Menager venituri de cca 14.000 de euro si numarul clientilor a crescut constant. Acestia sunt contactati prin scrisori publicitare sau telefonic. “Unii ne privesc cu neincredere la inceput, dar apoi imbratiseaza ideea. Fetele merg intotdeauna in grup si asta atrage imediat atentia trecatorilor.” Ele sunt angajate pentru un program de 4 ore pe zi in timpul saptamanii si 8 ore in weekend, fiind platite cu 10 euro pe ora.

7. Bauturi rare pentru pasionati
Firma “Flaschentenfel” (“Diavolul sticlelor”) din Munchen ofera 165 de soiuri diferite si rare de bauturi, dar si alte produse exotice, cum ar fi marmelada de portocale cu whisky. Bauturile vin din toate colturile lumii si sunt vandute cu decilitrul (100 ml), la preturi cuprinse intre 1 si 5 euro. Oteturile din vin si uleiurile costa intre 7 si 25 euro litrul si, in ciuda preturilor mari, clientii sunt de ordinul zecilor in fiecare zi, iar beneficiile lunare insumeaza peste 10.000 de euro.

Magazinul, in suprafata de 55 mp, este ocupat in intregime cu etajere pe care odihnesc recipientele cu forme ciudate, ce contin licori exotice. Multi dintre clienti sunt atrasi de vitrina in care sunt etalate sticle impachetate frumos, gata sa fie oferite in dar. De altfel, clientii noi vin aici in cautarea unui cadou deosebit. Sticlele sunt realizate fie artizanal, fie industrial, pretul lor variind intre 1,5 si 25 de euro.

Clientul este invitat sa aprecieze savoarea bauturilor din pahare speciale de degustare, iar odata facuta alegerea poate alege o sticla in care sa i se livreze bautura respectiva: exista butelcute de marimea unui flacon de parfum, pana la adevarate damigene cu capacitatea de 15 l. In general insa se vand masurile standard: sticlele de 3/4 pentru vin si cele de jumatate pentru lichioruri si bauturi tari. Dupa umplerea sticlelor, fiecare este etichetata (etichetele fiind scrise de mana, cu pana de gasca, cu cerneala argintie), apoi este impachetata si pusa intr-un cosulet de pai.

Magazinul a avut un succes atat de mare, incat dupa sase luni proprietarii au mai deschis unul, numit “Destille”, care vinde doar whisky si grappe (bauturile cele mai bine vandute la “Flaschentenfel”). Vanzarea bauturilor oferite este foarte mare, incepand cu lichioruri si vinuri, bauturi spirtoase, dar si oteturi si uleiuri. Sunt in jur de 50 de modele de sticle, la preturi foarte diferite, pentru a raspunde tuturor nevoilor clientilor, iar ambianta corespunde genului de produse vandute: magazinul este amenajat rustic, cu pereti de caramida aparenta, pardoseala de piatra, rafturi de lemn negeluit si mese de degustare din lemn de brad.

Adaosul comercial practicat este de 100% pentru vinul varsat, lichioruri, otet si ulei, caci aceste produse implica si cel mai mare efort facut de vanzator: clientul este sfatuit, degusta marfa iar sticlele sunt umplute manual. Vinurile imbuteliate sunt vandute cu un adaos comercial de 90%, iar specialitatile si sticlele cadou cu un adaos de 150%.

8. Salon cu... aer curat
Un perete acoperit de sticla si un fel de piramida in care plutesc bule de aer, traversata de raze luminoase multicolore – asa arata interiorul studioului “Vitaion Sauerstaff” din Viena, care propune clientilor sai o baie de oxigen pur si o sedinta de masaj, pe un fond muzical eteric. Totul concura pentru a induce o senzatie de beatitudine, dupa 15 minute de la inceperea tratamentului detensionarea fiind completa. Procedeul folosit aici (si care este protejat de un brevet de inventie) imbogateste aerul interior cu oxigen pur si redinamizeaza pacientul, rezultatul fiind dublu: revigorarea si inducerea unei senzatii generale de bine.

Aparatele de inhalare a oxigenului, marca Vitaion, sunt deja renumite in cercurile sportivilor profesionisti, fiind folosite de participantii la Olimpiade, fotbalisti, tenismeni. Ele pot fi folosite insa si de oamenii obisnuiti, prin intermediul unor concepte originale: unul dintre acestea il constituie studioul cu oxigen descris mai sus. “Oaza” din Viena constituie un prototip; Oliver Olbrich, inventatorul acestui procedeu de relaxare a investit, alaturi de trei prieteni, aproximativ 40.000 $ in amenajarea studioului. 

Acesta este dotat cu doua aparate de inhalat “Crystal Viall”, la care este cuplata si piramida. De asemenea, exista doua scaune de masaj electric marca “Mais”. Muzica relaxanta este extrem de importanta, iar clientul poate nu numai sa inhaleze oxigen, ci si sa il bea, gratie unui aparat care il injecteaza in apa!

Dar tehnica aceasta are si ea limitele ei: timpul maxim pentru o sedinta este de 15 minute, altfel apar efecte secundare. O sedinta costa 15 $, iar un abomanent de 10 vizite 120 $. La ora actuala, cifra de afaceri lunara se ridica la cca 5.000 $. In viitor, firma Vitaion vrea sa amplaseze 78 de astfel de centre de relaxare in Germania.

In afara aparatelor de inhalat oxigen, aceste centre vor propune o gama larga de articole, al caror punct comun il constituie inducerea unei senzatii de bine clientului: cosmetice ultimul racnet, stilouri de acupunctura luminoasa, aparate de masaj etc. Investitia se va ridica la 600.000 $.

9. Haine si accesorii pentru iubitorii de hip-hop
In Hamburg exista un magazin numit “Planet”, condus de doi prieteni: Boris Ekambi si Rene Acolatse, situat in apropierea uneia din garile orasului, practic sub firele de inalta tensiune ale retelei cailor ferate. Magazinul este amenajat intr-un vechi depozit de caramida, aflat intr-o zona istorica protejata. Adesea patronii sunt siliti sa urle pentru a se face auziti de clienti, pentru a acoperi zgomotul produs de sosirea trenurilor in gara.

Mobilierul magazinului consta intr-o pereche de proiectoare, o canapea veche, statuia din gips a unui cal si o tejghea, in spatele careia se afla scara care duce la galerie, unde se afla depozitul si birourile. Aceasta zona a devenit fieful hip-hop-ului, in apropiere gasindu-se o reprezentanta Harley Davidson si un fabricant de placi de surf si snowboard-uri. Clientii constituie o masa eterogena, extrem de colorata. Zilnic magazinul are 20-25 de clienti platitori, realizand o cifra de afaceri de 750-1.000 $/zi.

Pentru fani, hip-hop-ul nu inseamna doar “muzica vorbita”, ci un mod de viata, o stare de spirit, ilustrata de folosirea anumitor articole: jeans si tricouri XXL, sepci purtate cu cozorocul la spate, skateboard-uri si role, walkman-uri. Iar magazinul “Planet” vinde exact asemenea articole: tricouri, bluze cu gluga, jeans, veste, camasi, sepci, toate avand ca trasaturi comune simplitatea si masurile mari. Exemplul cel mai frapant il constituie jeansii al caror tur ajunge la genunchi, numiti “Baggys”.

Succesul acestui magazin provine din faptul ca tinerii fani ai hip-hop-ului sunt la fel de pretentiosi ca si ceilalti tineri, fiind gata sa bage adanc mana in buzunar pentru a achizitiona imbracaminte autentica. Un tricou costa intre 30 si 75 $, vestele – peste 100 $, iar pantofii de sport Adidas, Nike sau Puma – peste 75 $ perechea.

Adaosul comercial la aceste marfuri este cuprins intre 80%, pentru pantofii sport, si urca pana la 130% pentru haine. Magazinul ofera si sepci si bonete, skate board-uri si piese de schimb pentru acestea, plus o intreaga gama de articole la moda, provenite din U.S.A., cum ar fi brichetele Zippo sau spray-urile colorate.

Fie ca este vorba de hip-hop, techno sau rock, fiecare dintre aceste genuri are propriile elemente specifice. Din acest motiv, conditia esentiala pentru crearea unui astfel de magazin  o constituie pasiunea si conectarea la noile tendinte, plus o cunoastere perfecta a ceea ce-si doreste un fan. Un magazin de acest tip se adreseaza unui anumit segment bine definit de clientii tineri si foarte tineri, carora trebuie sa li se ofere hainele potrivite, accesoriile specifice si, bineinteles, muzica respectiva.

10. Servicii pentru clientii hotelurilor de lux
Mary Naylor este celebra in Washington, deoarece are un dar innascut de a rezolva absolut orice problema. Din acest motiv, Mary este foarte cautata de hotelurile de lux, ai caror clienti au doleante dintre cele mai diverse si vor sa fie serviti cu promptitudine.

Aceasta americanca in varsta de 32 de ani se descurca excelent, indiferent ca este vorba de curatarea unei haine dintr-un material pretentios sau de procurarea de bilete la un spectacol foarte important. Printre cele mai neobisnuite misiuni pe care le-a indeplinit se numara cumpararea de hrana pentru un paianjen tarantula, aranjarea unei casatorii in insulele Bahamas si gasirea unui cantaret din cimpoi.

Mary Naylor s-a hotarat sa demareze aceasta afacere de prestari servicii dupa ce a citit un articol despre o firma cu acest profil care actiona in Los Angeles. Se simtea suficient de familiarizata cu situatii neobisnuite si era sigura ca va face fata solicitarii oricarui client. Ca sa porneasca efectiv, a imprumutat 2.000 de dolari de la parintii ei si a avut noroc, primul contract fiind cu un hotel important din capitala americana. “Acest contract a constituit un fel de incurajare ca lucrurile vor merge bine”, spune Mary Naylor.

Astazi, ea are 105 angajati in mai mult de 80 de hoteluri si cladiri administrative. “Toata lumea are la un moment dat nevoie de cate ceva si acesta este motivul pentru care afacerea merge” marturiseste intreprinzatoarea americana.

11. Productie de mese de biliard
Dave Kasper si Wendy Johnson au avut mai mereu ghinion. Impresia pe care o dadeau cunoscutilor era ca “reusesc” intotdeauna sa se afle in locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Exemplul cel mai elocvent este ca, dupa casatorie, s-au mutat intr-un orasel minier, cu cateva saptamani inainte ca minele sa fie inchise. Dave, care lucra ca instalator, si Wendy, magazionera, s-au trezit fara noapte someri si fara nici un ban. Ca sa supravietuiasca, au imprumutat 3.500 $ de la fratele lui Wendy si s-au apucat sa faca dulapuri pe comanda. Cand cineva le-a propus insa sa se reprofileze pe constructia de mese de biliard, cei doi si-au spus ca n-ar fi o idee tocmai rea, mai ales ca persoana respectiva le oferea si o comanda consistenta.

Din pacate, in primul an au iesit in pierdere. “Ajunsesem intr-o situatie in care singura solutie pentru a scapa de datorii era sa mergem mai departe”, spune Dave Kasper. Sansa lor a constituit-o filmul “Culoarea banilor”, turnat in 1986, care a determinat o adevarata moda a jocului de biliard. O multime de proprietari de localuri s-au inghesuit sa comande mese de biliard si afacerea celor doi soti, pana atunci ghinionisti, a “explodat”. Firma lor, Kasson Manufacturing, se numara astazi printre cei mai importanti fabricanti din S.U.A. si are inca perspective frumoase de dezvoltare.

Ciudat este ca cei doi intreprinzatori nu se omoara dupa biliard: “Dave mai joaca uneori cate o partida, cu prietenii”, spune Wendy Johnson, “Cat despre mine, eu folosesc masa de biliard doar ca sa impachetez rufele calcate.”

12. Afaceri cu cazinouri
Ce legatura are norocul cu afacerea lui Paul Endy? “Nici o legatura”, spune acest intreprinzator de succes, a carui firma furnizeaza mese de joc, zaruri, rulete si alte dotari specifice pentru cazinouri. Paul Endy are contracte cu 80% din cazinourile de pe teritoriul S.U.A.

“In tinerete munceam 22 de ore pe zi, alergand intre un santier, unde sapam santuri, si un spital, unde eram angajat ca brancardier”, povesteste Endy. “Dormeam intr-un camion si faceam dus folosind un furtun conectat la o cismea, iar toti banii castigati ii puneam de o parte, pentru a putea demara o afacere.” Intamplarea a facut sa-l intalneasca pe proprietarul unei mici fabrici de echipamente pentru cazinouri, care dorea sa isi vanda afacerea. Endy n-a stat mult pe gnduri si a cumparat fabricuta. Bazandu-se pe principiul ca interesul clientului trebuie pus intotdeauna pe primul loc, el a reusit sa devina cunoscut si sa-si dezvolte in mod continuu activitatea.

Acum , in varsta de 66 de ani, Paul Endy isi aminteste de un client mai special, reprezentantul unui cazinou, care a insistat ca jetoanele pe care le comandase seful sau sa fie inscriptionate cu numele cazinoului, pe langa valoarea lor de joc. O saptamana mai tarziu, persoana respectiva l-a sunat disperata pe Endy, spunandu-i ca este in pericol sa isi piarda slujba pentru ca sefului nu-i placuse ideea cu numele cazinoului pe jetoane. “I-am zis: «Nu-ti face probleme. Transmite-i sefului tau ca este vina mea si ca voi reface gratis comanda»”, povesteste Endy. “Astfel am pierdut cateva mii de dolari, dar nu am avut motive sa regret gestul meu: doi ani mai tarziu, individul pe care l-am ajutat si-a deschis propriul cazinou. Si cred ca este evident de la cine a procurat echipamentele necesare.”

13. Pentru siguranta copiilor
Brett Sommers isi aminteste cu oroare de o spalatura stomacala pe care a suportat-o la varsta de 3 ani, pentru ca inghitise vreo 20 de aspirine. Intamplarea aceasta si alte vreo 12 vizite pe care le-a facut la spital in copilarie l-au convins ca nici o gospodarie nu este complet sigura cand e vorba de vesnic neobositii copii mici. “Nici un loc nu ofera siguranta deplina copiilor”, insista acest intreprinzator in varsta de 30 de ani. “Parintii trebuie sa fie constienti de acest lucru si sa incerce sa previna orice accident."

Pentru parintii din Indianapolis (S.U.A.), prevenirea poate incepe cu un telefon la firma lui Sommers, Baby Blockers. Brett Sommers se ocupa cu verificarea gospodariilor si diminuarea, pe cat posibil, a riscurilor producerii de accidente. El scoate din raza de actiune a copiilor toate medicamentele si chimicalele, verifica daca nu cumva plantele decorative sunt otravitoare, instaleaza zavoare la debarale si la dulapioarele din baie. “O multime de parinti nu realizeaza ce fascinatie exercita baia asupra copiilor”, explica Sommers.

Serviciul oferit de firma Baby Blockers presupune o munca de cateva ore si costa intre 200 si 350 de dolari. Cei mai multi clienti il contacteaza pe Sommers cand copiii lor se apropie de varsta de 7 luni, varsta la care incep sa mearga de-a busilea. Ca sa fie sigur ca nu-i scapa nimic, Brett Sommers (1,85 m) nu ezita sa se tarasca el insusi pe podele, pentru a avea aceeasi perspectiva ca si copiii. Aceasta tehnica de lucru este foarte utila, ea ii permite sa detecteze pericole mai putin evidente, cum ar fi o fata de masa care atarna “ispititor”. (O fata de masa poate parea inofensiva pana te gandesti ce ii poate cadea copilului in cap daca trage de ea.)

Cei peste 150 de clienti de pana acum ai firmei Baby Blockers il recomanda pe Sommers in stanga si-n dreapta, iar acesta are toate motivele sa fie multumit si sa spere ca in scurt timp numarul clientilor se va dubla. Si totul a pornit de la o banala spalatura stomacala!

14. Incaltaminte ingenioasa
Arnold Hiatt, directorul unei firme producatoare de incaltaminte, se obisnuise in cei peste 20 de ani de activitate sa priveasca mai tot timpul incaltamintea semenilor sai. Si asta in orice situatie, indiferent ca se plimba pe strada, ca se afla intr-un lift sau ca se uita la televizor.

Intr-o zi statea linistit pe scaunul sau intr-un avion care zbura din Hong Kong in Coreea de Sud, cand ceva i-a atras atentia: erau pantofii de sport ai unui copil de pe un scaun alaturat, pantofi care aveau atasat cate un inel de plastic in partea superioara a calcaiului. Avantajul nu era greu de ghicit: tragand de acest inel, parintelui ii venea mult mai usor sa isi incalte odrasla. Cu ajutorul unei stewardese pe post de translatoare, Hiatt a rugat-o pe mama copilului sa-l lase sa se uite mai atent la pantofii copilului, convingandu-se, in urma examinarii, ca gaselnita fabricantului este foarte utila.

Ca urmare, dupa numai cateva luni, firma lui Arnold Hiatt demara productia unui nou tip de incaltaminte pentru copii, de fapt un model care mai fusese scos la vanzare, dar “imbogatit” de data aceasta cu niste inele asemanatoare celor vazute in avion. A fost o adevarata lovitura de piata. Vanzarile au crescut de trei ori, iar Hiatt a considerat intamplarea un exemplu perfect pentru orice intreprinzator care urmareste sa isi dezvolte afacerea: “Categoric”, spune el, “trebuie sa folosesti observarea directa pentru a afla ce nevoi au clientii si ce produse sunt pe gustul lor. Metoda este simpla, rapida, implica eforturi minime si da rezultate mai mult decat multumitoare.”

15. Crescatorie de sobolani
Mike Hannam, un zugrav din Ottawa (Canada), nu se gandea ca va face afaceri cu… sobolani. El s-a apucat sa creasca aceste animale ca sa aiba cu ce-si hrani menajeria formata dintr-un piton si cateva soparle. Dar sobolanii se inmulteau atat de rapid incat Mike si-a vazut in scurt timp custile suprapopulate. Si atunci s-a gandit sa vanda surplusul catre alti posesori de reptile, descoperind astfel ca exista o foarte interesanta nisa de piata, insuficient exploatata.

In urmatoarele saptamani, afacerea a prins contur. In primul rand, Mike a luat legatura cu laboratorul unei universitati din Ottawa, de unde a obtinut o documentatie completa despre cresterea rozatoarelor, precum si cateva sfaturi competente din partea specialistilor. Apoi a pus bazele firmei Pied Piper Rats Farm, a inchiriat spatiile gata utilate ale unei foste crescatorii de nurci si s-a apucat serios de treaba.

Mike Hannam a inceput cu doua femele si un mascul. Spre deosebire de alte afaceri, aici nu s-a pus problema “productiei”: sarcina la femela de sobolan dureaza trei luni si un singur mascul se poate cupla cu 1.200 de femele pe luna. Datorita acestei capacitati uriase de reproducere, ferma numara acum 6.000 de exemplare. Pentru a-si vinde marfa, Hannam isi face reclama in revistele destinate posesorilor de animale, dar participa si la diverse spectacole cu animale exotice. Printre clientii sai cei mai buni se numara gradinile zoologice, unde se gasesc o multime de “consumatori”: serpi, soparle, vulturi, ulii sau bufnite, pentru care sobolanii constituie o mancare de baza. In timp ce posesorii de animale domesticite comanda pana la 100 de bucati o data (la un pret intre 35 de centi si 1,8 $), comenzile gradinilor zoologice inseamna mai multe mii de exemplare.

Ca multi alti intreprinzatori, Mike Hannam a avut necazuri cu Fiscul. Activitatea lui nu a fost asimilata cu cea a unui producator agricol, caz in care impozitele ar fi fost mai mici, pe motiv ca el facea comert cu animale de casa. Dar cand Mike a explicat ca sobolanii pe care ii vinde sunt morti si congelati, ceea ce nu ii face prea atractivi ca animale de casa, inspectorii si-au schimbat parerea.

16. Robotul care pazeste casa
Il cheama Cye si poate sa execute peste douazeci de operatiuni, fiind specializat pe domeniul “casnice”. Produs de firma Probotics din Pittsburgh (SUA), Cye este un robot personal cu un design revolutionar, care serveste micul dejun la pat, da cu aspiratorul prin toata casa sau iti aduce ziarul in camera de lucru. De regula, lucreaza foarte bine ajutat de computer (cel putin Pentium I, 133 MHz), dar se descurca si fara. Are o autonomie de peste doua ore si se incarca la fel ca un telefon mobil. Cantareste doar 1,8 kg si rezolva, practic, orice problema din gospodarie.

Realizat astfel incat sa poata merge pe orice fel de podea (parchet, mocheta sau gresie), Cye urca pante de pana la 450. Transporta documente dintr-o camera in alta, duce mancare cainelui sau serveste oaspetii. Nimic nu este prea complicat pentru Cye. Daca i se fac setarile corespunzatoare, el poate primi comanda de executare a unor operatiuni prin simpla lovire a palmelor.

In plus, ultima inventie a specialistilor de la Probotics este de-a dreptul extraordinara: lui Cye i monteaza o camera video si astfel parintii pot sti ce se intampla cu copii lor atunci cand ei (parintii) nu sunt acasa. Cum? Cu ajutorul computerului (comunicare prin unde radio), Cye transmite imaginile in direct pe o pagina web creata special.

Din cinci in cinci secunde cel care priveste pagina (pe care se intra, bineinteles, cu un cod special) primeste imagini de acasa. Apoi, daca vreti sa plecati in concediu, puteti sta linistiti – Cye este cel mai grozav caine de paza! Camera video urmareste tot si, in cazul in care apare un necunoscut, este anuntat cel mai apropiat post de politie. Cu un pret de baza de 995 $, Cye poate parea un robot scump, dar utilitatea lui a fost pe deplin dovedita.
www.personalrobots.com

 

Tags: idei de afaceripieteoccident