de Florin Amariei
05 Oct. 2020
2677
Un antreprenor roman care, printre altele, a creat brandul Cremola transmite un mesaj guvernantilor care poate fi in acelasi timp un semnal de alarma pentru noi toti.
Titlul scrisorii semnata de Irina Filip, administratorul companiei care produce Cremola, este "Despre producatori romani discriminati in tara lor". Iata mesajul sau integral.
In calitate de administrator al unei fabrici de produse alimentare, intrata in functiune cu doi ani in urma, va aduc in atentie situatia aberanta, contrara oricarei idei de piata libera, cu care se confrunta producatorii romani de alimente, inclusiv firma pe care o conduc. Veti vedea de ce exemplul firmei mele este extrem de relevant in expunerea acestei situatii.
Am construit, cu eforturi greu de imaginat, o fabrica moderna de inghetata, intr-un judet despre care toata lumea spune ca este un judet sarac.
Am dorit si am reusit sa produc in aceasta fabrica, un desert industrial de cea mai inalta calitate (fabricat exclusiv din ingrediente naturale, cu lapte proaspat si fara niciun aditiv), pe care consumatorii chiar il apreciaza pe masura si ne reproseaza permanent faptul ca il gasesc in prea putine magazine.
Preturile la care firma mea vinde catre retaileri (sau mai corect, VREA sa vanda) sunt semnificativ mai mici decat preturile produselor similare importate, aflate la vanzare in toate magazinele comertului modern.
In ciuda acestor caracteristici, care inseamna mare potential de vanzare, produsele firmei mele se afla, dupa doi ani de existenta, in vitrinele a mai putin de 10% din numarul total de magazine care vand astfel de produse in comertul modern din Romania.
Ca sa intelegeti gravitatea extrema a situatiei, am sa va expun pe scurt, atitudinea a 7 companii de retail (din cele 10 care constituie intregul comert modern din Romania).
- Reteaua LIDL: a refuzat listarea fara nici o justificare; nu a dorit sa discute nicio clipa despre calitatea produselor.
- Reteaua PENNY: dupa 6 luni de discutii a refuzat listarea, tot fara vreo justificare legata de produse; nu a luat nicio clipa in calcul calitatea sau raportul calitate/pret. Ni s-a raspuns cu o aroganta incalificabila, de catre coordonatorul de achizitii, ca nu exista spatiu la raft, desi in urmatoarele doua luni au aparut in vitrinele Penny mai multe branduri care nu existasera la momentul discutiilor noastre, cu preturi mult mai mari per suta de grame decat preturile la care ar fi putut vinde produsele noastre (evident, brandurile noi fiind branduri de import).
- Reteaua AUCHAN: a listat produsele noastre in primavara anului 2019 in 18 hypermarketuri (din 33), am colaborat avand aceasta prezenta incompleta, vreme de patru luni, dar dupa ce i-am notificat in mod repetat cu privire la conditiile neconforme de temperatura din mai multe magazine, conditii care deteriorau textura produselor, au oprit comenzile in loc sa remedieze problema. Ba mai mult decat atat, am fost si admonestati pentru „obraznicia” noastra de a le fi solicitat atentie si corectitudine in pastrarea produselor, dupa ce ei ne-au facut „favorul” de a ne primi in o parte din magazinele retelei.
- Reteaua METRO: a listat produsele noastre intr-un singur magazin (din cele 32) si refuza extinderea in toata reteaua, pe motiv ca produsele noastre, fiind de o calitate inalta, ar fi produse „de nisa”. Da, ati inteles bine: ni se refuza prezenta in toata reteaua, pe motiv ca produsele sunt „prea bune” si din acest motiv nu s-ar vinde. Acest „argument” este absolut artificial, intrucat reteaua Metro vinde in aceeasi categorie alimentara, produse mult mai scumpe decat produsele noastre (bineinteles, acestea sunt produse de import). Mai mult decat atat, noi am propus, odata cu extinderea prezentei produselor noastre, o diminuare a preturilor noastre, ceea ce ar insemna preturi si mai bune decat cele actuale, care oricum, sunt mai mici decat ale altor produse din categorie. Dar nici asta nu a prezentat interes pentru reprezentantii Metro.
- Reteaua MEGA IMAGE: dupa un an si jumatate de asteptare, a listat produsele noastre in 38 de magazine din cele aproape 800 ale retelei. Oricat am insistat pentru extinderea prezentei in toate supermarketurile retelei, ni s-a spus ca in Mega Image toate brandurile noi sunt listate mai intai ca test intr-un numar mic de magazine. Asta chiar daca, in cele sase luni, de cand pentru noi dureaza „testul”, aceeasi retea a listat alte branduri in toate supermarketurile retelei, inca de la aparitia acestora pe piata. Dar...aceste branduri apartin evident, unei corporatii internationale.
- Reteaua CARREFOUR: a listat produsele noastre intr-un numar de magazine pe care nici noi nu il stim, intrucat ni s-a comunicat o lista de magazine, iar noi am constatat ca in multe din magazinele comunicate, produsele noastre nu exista. Insistam de luni de zile sa ni se listeze produsele in toata reteaua sau macar sa ni se comunice situatia reala, dar nu primim niciun raspuns.
Si la Carrefour am exprimat in mod repetat, intentia noastra de a reduce preturile produselor odata cu extinderea prezentei la nivelul intregii retele, dar nici aceasta intentie a noastra nu a avut vreun ecou.
- Reteaua PROFI, desi nu a exprimat un refuz clar fata de produsele noastre din categoria inghetata, ne-a comunicat ca nu dispune de platforma logistica pentru produse congelate. In schimb a refuzat fara nicio justificare, propunerea de a vinde produsele lactate pe care le fabrica cealalta firma a grupului nostru (produse care deasemenea, sunt extrem de apreciate de consumatori, fiind de o calitate speciala prin aceea ca sunt absolut naturale, fabricate exclusiv din lapte proaspat).
Absolut tot ce am expus mai sus (si chiar mai mult) reiese fara dubii din comunicarile noastre cu fiecare dintre companiile de retail amintite.
Asa cum stim cu totii, fiecare dintre retelele comerciale enumerate ocupa o parte importanta a pietei, iar toate la un loc domina covarsitor comertul alimentar din Romania. Deci, este exclus ca dezvoltarea unui brand national se poate face in afara retelelor, care oricum, si in continuare se extind rapid.
Va supun acum atentiei, Art. 5, lit. g din Legea Concurentei Nr. 21 din 10 aprilie 1996, republicata: „ Sunt interzise (...) orice practici concertate (...) care au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc: (...) g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitatea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici...”.
Oare, nu este evident ca atitudinea comuna a celor 7 retele enumerate mai sus, vizeaza tocmai „ limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei” in ceea ce priveste produsele firmei mele?
O alta practica a retailerilor care activeaza pe piata din Romania, profund incorecta si comuna tuturor retelelor, este refuzul categoric de a discuta cu producatorul pretul de raft al produselor si aplicarea arbitrara a adaosurilor comerciale (atat de mari uneori, incat fac produsele nevandabile). Asta inseamna utilizarea adaosului comercial ca instrument extrem de eficace in influentarea drastica a volumelor de vanzari ale fiecarui produs.
In aceasta privinta, Legea Concurentei prevede la Art. 5, lit. d, urmatoarele: „ Sunt interzise (....) d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;”.
Daca luam in calcul „componenta preventiva” (termen preluat de pe site-ul institutiei) a activitatii Consiliului Concurentei, nu pot sa nu intreb: a verificat vreodata Consiliul Concurentei respectarea Art. 5, lit. d din Legea Concurentei, in retailul alimentar ? Adica, ni se poate spune daca tuturor produselor din aceeasi categorie alimentara (inclusiv marcilor proprii ale retailerilor), vandute in acelasi magazin, li se aplica acelasi adaos comercial fata de pretul real de achizitie? Doar asta poate sa insemne concurenta corecta intre produsele din aceeasi vitrina.
Date fiind cele de mai sus:
- Este corect ca accesul oricarui produs catre piata deservita de oricare retea, sa fie blocat sau limitat fara ca raportul calitate/pret al acelui produs sa fie comparat cu al celorlalte produse aflate pe rafturile respectivei retele?
- Este corect ca producatorul sa nu aiba niciun cuvant de spus in privinta preturilor de raft ale produselor sale?
- Este acesta un mediu concurential corect si sanatos, care faciliteaza accesul catre consumatori al produselor cu cel mai bun raport calitate/ pret? Sau dimpotriva, este un mediu concurential profund viciat de interese partizane, care loveste la temelie atat dezvoltarea pe baze corecte a productiei alimentare, cat si interesul consumatorilor de a avea la dispozitie produse cu cat mai bun raport calitate/pret?
Daca va veti intreba cum se poate diferentia calitatea produselor alimentare, raspunsul este extrem de simplu: asa cum, in domeniul textil de exemplu, calitate inalta inseamna fibra naturala, iar calitate joasa inseamna „plastic”, tot la fel, in industria alimentara calitate maxima inseamna 100% ingrediente naturale si nutritive, iar calitatea joasa inseamna cel mai mare numar de aditivi.
Aceasta situatie absurda, de neimaginat intr-o piata libera, menita sa suprime cele mai oneste afaceri din domeniul productiei alimentare, nu afecteaza doar firma mea, ci multe alte afaceri de talie nationala, din acelasi domeniu.
Cunosc personal producatori romani de produse (fara aditivi) din carne, producatori romani de conserve (fara aditivi) din legume si fructe, producatori romani de alimente ecologice, cu totii fiind furnizori ai unor produse de cea mai buna calitate si cu totii aflandu-se in aceeasi situatie dramatica si inacceptabila, in care, ca si noi, nu sunt primiti in retailul modern (sau sunt primiti ca si noi, pe ici-pe colo, doar „de spoiala”) si nu sunt lasati sa-si dezvolte produsele de buna calitate pe piata in care produc, adica pe piata din Romania. Si asta in conditiile in care rafturile din Romania abunda de produse alimentare indoielnice, unele la preturi mai mari decat ale produselor alimentare de calitate.
O piata libera, ca si o societate libera, sunt acelea in care MERITOCRATIA este cuvantul de ordine.
Dar piata alimentara din Romania functioneaza dupa model dictatorial, iar exemplele pe care vi le-am dat aici sunt mai mult decat edificatoare. Daca pentru produse impecabile calitativ si cerute de consumatori (vandute la preturi mai bune decat multe alte produse fabricate cu aditivi) nu este loc pe rafturi, e limpede ca regulile dupa care functioneaza piata noastra, nu sunt cele ale unei piete libere.
Nicaieri altundeva, in Europa sau in lume, sa fii producator in tara ta, nu este un motiv de discriminare, ci dimpotriva.
La finalul scrisorii mele, va voi adresa domniilor voastre, intrebarea la care marii retaileri refuza sistematic sa-mi raspunda:
In afara de
- produse de cea mai buna calitate (confirmata continuu si de consumatori si nu numai),
- preturi mai mult decat rezonabile (se pot vedea prin comparatie in putinele magazine in care suntem, si asta chiar in ciuda adaosurilor comerciale (mari sau pe alocuri, chiar uriase),
- servicii impecabile oferite odata cu produsele,
Ce alte conditii mai trebuie indeplinite pentru ca produsele firmei mele sa fie asezate pe rafturile tuturor marilor magazine care vand de la import, produse mai scumpe si mai slabe calitativ?
Nadajduiesc ca, spre deosebire de retaileri, dumneavoastra imi veti raspunde. Dar daca nu o veti face, eu voi continua sa va intreb, asa cum, dupa acest demers, voi continua sa aduc permanent in atentia institutiilor si in atentia publica, evolutia acestei situatii inacceptabile intr-o piata civilizata si mai ales, LIBERA.
de
Florin AmarieiPasionat de extinderea orizontului serviciilor financiare si de schimb alternative, el lucreaza in cadrul IdeiDeAfaceri.ro inca din 2018 pentru a furniza cititorilor numai informatiile care conteaza cu adevarat.
Tags: antreprenor romanhypermarketuriscrisoare deschisacremola