Banii n-au miros!

Unul dintre acestia este si imparatul roman Vespasian, care, confruntat cu o puternica criza financiara datorata razboaielor cvasipermanente a introdus o taxa pentru utilizarea toaletelor publice, lansand astfel o expresie foarte utilizata: „banii n-au miros". In plus, numele sau a fost asociat pentru totdeauna cu toaleta, care mai este numita si vespasiana.

 

Se spune ca gradul de civilizatie al unei tari este cel mai bine definit de nivelul toaletelor publice. In studentie am insotit un profesor irlandez intr-o excursie prin tara. Nu pot sa descriu stupoarea sa cand, fiind nevoit sa utilizeze o toaleta a descoperit ca e vorba doar de „o gaura in pamant". Cat despre hartie igienica… a fost salvat de carnetelul de notite.

 

Din acest punct de vedere, situatia in Romania lasa de dorit. In plin centru al capitalei, nefericitul calator nu are decat o alternativa si… jumatate. WC-ul din Pasajul Universitatii si, din cand in cand, cel de la Romana.

O solutie disperata ar fi apelarea la toaletele unor restaurante sau baruri. Nu intotdeauna functionale. Cum primariile noastre se pare ca au probleme mult mai serioase, solutia este initiativa privata.

 

In aceste conditii lansarea intr-o astfel de afacere se poate dovedi extrem de profitabila. Piata este aproape ideala, concurenta lipsind (aproape) cu desavarsire. Nu aveti de luptat decat cu prejudecata dumneavoastra („cum, eu om serios sa ma ocup cu asa ceva?") si cu posibilele ironii. Dar banii n-au miros, nu-i asa?