Ce trebuie sa stie orice antreprenor despre public speaking

Nu esti un vorbitor atat de slab cum crezi tu. “Cand o persoana timida tine un discurs, de cele mai multe ori se descurca mai bine decat crede. Exista tendinta de a te subestima atunci cand esti timid.” Dr. Lynne Henderson cercetator si scriitor de carti pe probleme de anxietate sociala.

Putina anxietate este buna. Inseamna ca iti pasa. Dar trebuie sa iti pese de lucrurile potrivite, si un lucru potrivit de care trebuie sa iti pese este audienta. Ultimul lucru pe care audienta vrea sa il faca este sa stea jos o jumatate de ora si sa se uite la o persoana care se framanta si care are probleme in exprimare. Oamenii vor sa asculte pe cineva care detine controlul, pentru ca acea persoana poate sa ajute, in special pe ei.
    
Audienta este egoista, si asta este secretul.
  
Inceputul

Uita-te la oameni. Serios, uita-te la ei. Cum poti sa ii ajuti? Cum poti sa faci o schimbare pentru ei? Ce poti sa le oferi?
  
Mentine contact vizual cu audienta. Sa te uiti la ascultatori si sa ii evaluezi, asa, fata in fata, este lucrul pe care il faci in orice conversatie. Si toate discursurile trebuie sa fie conversatii, chiar daca singurul care vorbeste esti tu. Pentru a crea o conversatie trebuie sa evaluezi audienta intr-un mod personal. Te ajuta sa ii cunosti untr-un fel anume, nu vag. “Ma bucur sa fiu aici” nu este un start la fel de bun precum “Ma bucur sa fiu aici si sa vorbesc cu voi”.
    
Si apoi, foarte clar si direct, fara figuri de stil, spunele ce ti-ai propus sa faci.
    
“Specifica ceea ce ai de spus si le va fi de folos, si pune-te in pielea lor. Ce ai tu? Ce le trebuie lor? Unde se suprapun?”
  
“Sunt aici deoarece...” nu este un mod rau de a incepe. Orice situatie incarcata cu o anume importanta, cum ar fi un discurs, este cel mai bine demascata de la inceput. Spune-le despre ce ai de gand sa vorbesti.  Apoi stabileste competenta cu privire la ceea ce urmeaza sa prezinti. Sa prespupunem ca vei spune povestea afacerii pe care o conduci. Este o poveste pe care nimeni nu o stie mai bine decat tine, si nimeni nu o poate spune mai bine decat tine. Iar oamenilor le plac povestile spuse bine.
    
Povestea

1.    Subiectul poate fi plictisitor, dar povestea nu!
2.    Tu esti responsabil cu povestirea.
3.    Oamenii nu vor observa ceea ce lipseste.

Toate astea functioneaza si pentru un discurs.

Discursul tau poate sa nu aiba un subiect foarte interesant, dar discursul in sine trebuie sa nu fie plictisitor. Tu raspunzi de asta.

Creeaza o imagine, una impresionanta. Dar din cand in cand fii foarte concret. “Da-le ceva cu care sa mearga acasa. Idei, ponturi, reguli, ceva util.” Dr. Karl Albrecht. “Pana la urma ei sunt acolo din interese personale.”

Lucruri pe care nu trebuie sa le spui niciodata cand vorbesti in public

Asta e pornit?
Un mare om a spus odata...
Intelegeti ce spun?
Nu vi se pare cam cald aici?
In final as vrea sa va spun o povestioara. Totul incepea pe vreamea cand...

Cum trebuie sa arati?
  
Fii cool. Trebuie sa afisezi un nivel de energie undeva intre “extaziat ca sunt aici” si “ma bucur ca sunt aici”. Nu trebuie sa fii insistent, sa vorbesti tare, sa presezi oamenii.
    
Nu te plimba prea mult pe scena. “Dansezi pe scena?”  intreaba Ancowitz. “Daca esti in fata unui grup e bine sa iti picioarele pe pamant, si/sau sa acoperi spatiul. Dar nu trebuie sa te misti fara un scop.”
    
Orice miscare pe care o faci pe scena este amplificata. Cand iti incrucisezi picioarele oamenii observa. Cand te scarpini la nas oamenii observa. Cand te joci cu degetele oamenii observa. Deci fii relaxat pentru ca oamenii vad tot. Partea buna este ca incercand sa controlezi aceste miscari intr-un fel te calmeaza.
    
Cum inchei?
    
Daca spui “are cineva intrebari?” si apoi astepti sa ridice cineva mana este la fel de stanjenitor ca la sfarsitul unei cine la restaurant cand 5 persoane incearca sa imparta nota de plata in trei. Este un mod jenant de a termina un discurs care altfel ar fi fost foarte reusit.
    
Sa astepti intrebari nu este o problema. Problema este ca nimeni nu indrazneste sa le puna pana nu exista cativa voluntari. Deci cel mai bine este sa le ceri sa ridice mana daca au intrebari, sau pur si simplu sa le spuna si apoi sa continui sa vorbesti sperand ca vei fi intrerupt.

Daca nu exista intrebari este cazul sa modifici ceva. Pentru ca nu i-ai facut sa se intrebe cum poate povestea ta sa le afecteze vietile. Pentru ca nu ai facut converstatie. Le-ai vorbit, nu ai vorbit cu ei. Gandeste-te la mainile ridicate ca sunt scorul obtinut tine.
    
Telul tau este sa ajungi la un moment sa spui “Mai avem timp pentru o singura intrebare.” Asta e un lucru minunat. Inseamna ca i-ai provocat. Le-ai aratat ce poti face pentru ei. Inseamna ca ai inteles ce poti sa faci pentru ei si vor sa afle mai mult despre cum povestea ta le poate fi de folos lor. Toate astea inseamna ca te descurci foarte bine pe scena.
    
*Daca ai probleme serioase de anxietate nu mai citi in continuare si apeleaza la un specialist. Citeste in continuare doar in sala de asteptare a unui specialist.
 
Nu organiza alegeri spontane prin ridicarea mainii cu o audienta de 10 oameni sau mai putin.
Nu-ti imagina audienta fara pantaloni.
Nu-ti imagina ca nu ai tu pantalonii pe tine.
Nu te uita la ceas. Daca te uiti la ceas vei incepe sa te gandesti cat timp ti-a mai ramas si audienta o sa inceapa sa se intrebe cand pleci de pe scena.
Nu incepe prin a multumi la mai mult de trei persoane.
Nu iti baga mainile in buzunare.
Se accepta doar daca faci stand-up comedy. In anii 60.
Nu inchide ochii intr-un stil dramatic intr-un moment important al discursului.
Nu-ti misca mainile intr-un stil dramatic intr-un moment important al discursului.
Sau picioarele.
Sau umerii.
Lasa gesticulatia agresiva dictatorilor.


Tags: public speakingabilitatidiscurs publicaudienta