Particularitati ale aparatului digestiv la chinchille

Afacerile cu deschiderea de crescatorii de chinchille sunt afaceri care au pus pe jar multi romani, oameni care au inteles care sunt profiturile din spatele acestor afaceri pentru cei cu stomacul mai puternic. Avantajele presupuse de aceste afaceri sunt numeroase si dau initiatorilor lor o stabilitate financiara foarte convenabila. Unul dintre cele mai importante aspecte de care se tine seama in cresterea chinchillelor este cel legat de aparatul lor digestiv.

Hranirea rationala a chinchillelor reprezinta un element important in obtinerea unor animale sanatoase si cu performante productive ridicate.
Chinchilla este un animal ierbivor inzestrat cu un aparat digestiv relativ voluminos.

Incisivii, de culoare galbuie (culoarea alba denota lipsa de calciu si poate fi intalnita la femelele in lactatie), au o crestere continua. In conditiile in care sunt conformati normal si beneficiaza de o alimentatie rationala, cresterea si uzura sunt aproximativ egale, motiv pentru care isi pastreaza lungimea constanta.

In cazul hranirii cu foarte putine nutreturi fibroase, a unor afectiuni dentare sau a unor anomalii a arcadelor dentare, uzura incisivilor este inegala sau incompleta, fapt ce le afecteaza si procesul de prehensiune si masticatie, iar animalul slabeste si devine receptiv la boli.

In vederea stimularii tocirii incisivilor se poate administra lemn de salcam cu scoarta. In absenta unor materiale de ros, incisivii se deformeaza (cei inferiori cresc excesiv, iar cei superiori se curbeaza si iau forma de secera) si se rup. La chinchille, primul semn al tocirii defectuoase este sistarea consumului de fibroase.

Premolarii si molarii sunt cei care maruntesc furajele. Din cavitatea bucala, bolul alimentar ajunge, prin intermediul faringelui si al esofagului in stomac.

Stomacul chinchillelor este monocompartimentat si are o capacitate de 60-70 cm cubi. Este dispus postdiafragmatic, pe partea stanga a corpului, in raport direct cu ficatul.

Intestinul subtire, constituit din duoden, jejum si ileon, este lung. Mucoasa intestinala prezinta numeroase vilozitati, care-i maresc suprafata de absorbtie. La nivelul intestinului subtire, sub actiunea bilei, a sucului pancreatic si a sucului intestinal, este definitivata descompunerea proteinelor pana la stadiul de aminoacizi, iar grasimile sunt descompuse in acizi grasi si glicerol.

Prin miscari peristaltice, de segmentatie ritmica si de pendure, chimul este impins spre intestinul gros. Pe masura inaintarii prin intestinul subtire, cedeaza substantele nutritive digerate, care apoi sunt absorbite in sange. Substantele nedigerate trec in intestinul gros.

Intestinul gros este format din cecum, colon si rect. In cecum, care are o capacitate de 120-150 cm cubi, sub actiunea unor bacterii si protozoare, are loc descompunerea celulozei. Cecumul are aspect boselat. La nivelul colonului se realizeaza absorbtia apei si a altor substante, motiv pentru care resturile alimentare primesc o consistenta tare. Crotinele ajunse in rect sunt de culoare negru-stralucitor si de forma elipsoidala.

Structura furajului (continutul de fan si fibre a acestuia) influenteaza forma si marimea crotinelor. La chinchille, tubul digestiv in intregime masoara circa 3 m, fiind de 10-15 ori mai lung decat lungimea corpului.

Chinchillele nu practica cecotrofia (coprofagia), iar tranzitul digestiv dureaza 24 de ore. Cel mai mult stationeaza in cecum nutreturile.

Aflati informatii complete si specializate in ghidul realizat de experti din domeniul cresterii chinchillelor pentru blana, chiar aici!




Tags: chinchillecresterea chinchilleloraparat digestiv chinchille