Consumul ? intre vointa si manipulare

Publicitatea face reclama la fericire. Numai ca exista o problema: fericirea nu poate fi niciodata cumparata, poate doar inchiriata. Camasile tale nu sunt destul de negre? Te doare capul? Ti-ai dori o masina care sa imbine siguranta cu fiabilitatea si puterea? Nimic mai simplu. Acesta este pretul fericirii temporare, insa va veni un moment in care camasile tale se vor decolora din nou, migrenele iti vor reveni si masina se va demoda. Ce faci atunci? Intri intr-un nou ciclu al fericirii materiale, pe care, desigur, il crezi a fi ultimul.

Cresterea prepelitelor japoneze

Vezi AICI detalii

3 culturi profitabile - Goji Merisoare Aronia

Vezi AICI detalii

Afacere la cheie cu flori in ghiveci

Vezi AICI detalii

Aici este iluzia. Publicitatea creaza nevoi false, lumi ideale, edenuri pe pamant – am acceptat lucrurile astea. Dar nimeni n-o sa-ti spuna ca peste vreo doua luni universul “nirvanic” pe care ti l-ai faurit va fi devenit superfluu. Iar tu te vei trezi la fel de imperfect ca pana acum, la fel de banal. Si asta nu pentru ca asa simti, ci deoarece un tip dintr-o reclama crede ca e mai bine altfel. Iar el are camasile mai negre decat ale tale. Pe el nu-l doare capul niciodata si conduce masina visurilor oricarui muritor. Este exact tipul care credeai tu ca esti acum doua luni. Ce s-a schimbat?
Nimic.

Fericiti cei ce consuma caci a lor este imparatia superficialului!

Publicitatea iti spune, mai fatis ori mai subliminal, ca nu e bine cum traiesti. Si, oricat de increzator ai fi fost pana atunci, oricat de impacat cu sine, incepi totusi sa-ti pui intrebari. Daca acea bautura racoritoare imi ofera mai multa energie, atunci de ce sa n-o cumpar? Oamenii nu vad conspiratia din spatele cortinei, majoritatea chiar considera ca reclamele nu-i influenteaza in niciun fel. Ca actioneaza din proprie initiativa. Ca sunt, daca vreti, “incoruptibili din punct de vedere comercial”. Ceea ce este bineinteles fals.

Suntem manipulati sa consumam, dar asta nu ar fi neaparat cea mai mare problema. Problema apare atunci cand transformi consumerismul intr-un adevarat stil de viata. Oamenii bogati nu sunt superficiali pentru ca au multe lucruri, sunt superficiali pentru ca nu vad in spatele acelor lucruri, nu inteleg ca, de fapt, nu li s-a vandut un produs. Li s-a vandut o poveste. Iar povestea spune, la modul simplist, ca progresul tau ca individ are un corespondent material: cu cat detii mai mult, cu atat esti mai “complet”. Degeaba citesti o sumedenie de carti, degeaba aspiri catre divinitate, catre binele absolut, degeaba incerci sa atingi fericirea prin meditatie. Cumpara si te voi mantui!

O noua religie

Personajul publicitar este in permanenta pasiv. El intampina un neajuns (real sau imaginat), iar produsul este acolo pentru a suplini acest neajuns. Publicitatea te invata ca, oricate probleme ai avea, toate pot fi rezolvate intr-o clipita printr-un slide de card in POS. Tu nu trebuie sa-ti pui intrebari ci doar sa accepti raspunsurile prefabricate. Pentru ca, in mod sigur, ai ceva in neregula. Si, in mod sigur, cauti ajutor.

Va veni un moment, si nu cred ca mai e mult, cand vom avea evanghelisti ai hypermarketurilor. Iar gloatele adunate la cumparaturi se vor pleca atunci cand acestia or sa proclame mari reduceri la detergent si hartie igienica. Vom fi cuprinsi de cel mai profund extaz religios. Vom exclama “Aleluia!” si ne vom imbulzi la raioanele cu pricina, impingand frenetic carucioarele pana la casele de marcat. Iar apoi ne vom da seama ca am uitat sa ne luam trei baxuri de bere si cinci batoane de ciocolata. Si, fir-ar sa fie, George a cumparat si periuta aia noua de dinti careia i se face reclama.

Avem prea putin. Partea trista e ca vom continua sa avem prea putin, pentru ca in vocabularul publicitatii nu se regaseste cuvantul “destul”.