Afacerile, critica constructiva, sarcofagele si familiile unite

Multi nu concep sa incurajeze vreodata greselile la locul de munca. Afacerile sunt afaceri, nu suntem pe terenul de joaca si nu ne permitem nici macar cea mai mica greseala. Adevarat? Ei, bine, este destul de gresit sa gandim astfel, mai ales cand detinem oameni ca angajati, si nu roboti.

Angajatii, managerii si antreprenorii comit greseli la fiecare pas, fie ca isi dau sau nu seama de acest fapt. Conteaza mai mult sa ne constientizam greselile, sursele lor, cum putem sa le reparam daca se mai poate face ceva si, desigur, cum putem sa le evitam pe viitor.

Tineti minte ca o greseala separata este scuzabila, o greseala repetata devine sursa de sanctiune. Multi manageri si antreprenori se arunca din prima la gasirea unei sanctiuni pentru orice fel de greseala intalnesc in portofoliul angajatilor lor. Au intarziat 10 minute intr-o zi? Au uitat sa trimita un e-mail cuiva? Si-au luat pauza mai lunga decat ar fi trebuit?

Lista de intrebari continua si ne dam seama ca locul de munca devine unul din ce in ce mai asemanator unei scoli de corectie. Superiorii ne stiu “pacatele” si actioneaza in deplina cunostinta de cauza la fiecare decizie care ne priveste. Ne luam banii in functie de greseli, ne luam timp liber si prime in functie de greseli, un birou mai mic sau mai mare si lista continua.

Ceea ce scapa din vedere antreprenorii si managerii este faptul ca orice greseala iertata este una improbabil de comis din nou. Desigur, exista si angajati nedaruiti si care vor comite aceeasi greseala pana ne saturam si noi si ei de ea, insa majoritatea vor sufla si in iaurt inainte sa mai reintre in aceleasi circumstante care i-au adus in fata greselii comise.

Solutia sta in critica constructiva, nu in critica negativa. Exista milioane de feluri de a ne aduce angajatii mai aproape de corectitudine in munca si milioane de feluri prin care nu reusim sa facem nimic bun. Tineti minte ca un mediu de lucru optim este unul lipsit de frica, de stres, de tensiune, ci unul in care se coopereaza, unul in care si sefii fac parte din echipa care duce pe umeri profitabilitatea unei afaceri.

Acum sa ne imaginam cum echipa duce o povara grea pe umeri, precum vechii egipteni care carau un sarcofag important, pretios, in echipa. Acum apare un sef care isi loveste oamenii care fac un pas gresit. Omul cade, sarcofagul apasa si mai greu pe umerii celor ramasi sa il sustina. Cei ramasi se uita lung la cel lovit si prind o ura grava pe sefii care ii mana si par ca nu dau niciodata o mana de ajutor, decat sfaturi si reguli. Oamenii incep sa se gandeasca, cad pe ganduri adanc, isi pierd concentrarea si uita de obiectivele lor pe care trebuie sa le cucereasca. Se uita la sefii lor ca la niste bufoni care ieri zambeau si vorbeau despre echipe unite, despre intreaga afacere ca o adevarata echipa, ca o familie. Umerii duc din ce in ce mai greu afacerea, afacere care acum a devenit o povara pe care nu isi doresc sa o mai poarte cu ei. Echipa este inacrita, stresata, descentrata de pe axul care o pusese in miscare. Mai mult, oamenii se simt prinsi intr-o capcana imensa. Stiu ca au nevoie de bani si stiu ca daca pleaca acesti bani dispar. Sunt nevoiti sa ramana si sefii stiu acest lucru. In masura in care nevoile echipei cresc, loviturile prind si mai mult curaj.

Iata o situatie pictata sub forma unei povesti mai graitoare. Este o poveste trista si ce este mai trist este ca multi antreprenori si manageri detin un asemenea comportament. Uita de unde au pornit, ce promisiuni si-au facut, cum trebuie sa functioneze o echipa si ca trebuie sa munceasca alaturi de ei daca isi doresc aprecierea si respectul acesteia. De aici se nasc adevaratii antreprenori si manageri, din echipe unite, din familii care muncesc laolalta.


Tags: afaceriechipaantreprenorimanageri