Cheia succesului dupa modelul elvetian

In urma cu catava vreme, cand criza isi facea de cap calcand ca un tavalug asteptarile optimiste, iar agentiile de evaluare financiara scadeau fara jena ratingul unor mari puteri europene, a rasarit si intrebarea de la care porneste acest editorial: "Care este cheia succesului economic al elvetienilor?"

Intrebarea implica, desigur, o anumita frustrare, in masura in care multe tari mai mari ca teritoriu si ca populatie se vad intrecute in bogatie de "mica" Elvetie, prezenta constant in topul mondial dupa PIB pe cap de locuitor.

Din aceasta frustrare rasar si temerile celor care, veniti la lucru sau cu afaceri in Confederatia Helvetica, presimt ca nu vor reusi sa faca fata si vor primi in plina figura socul adaptarii.

In sprijinul rezolvarii unor astfel de probleme, cercetatorii si-au atintit instrumentele analitice asupra "specificului cultural" al Tarii Cantoanelor, in tentativa de a deslusi ce-i face atat de speciali pe elvetieni si, mai ales, atat de eficienti. Teoreticienii patrund insa astfel intr-un tinut minat de riscuri, in care pandesc la fiecare pas stereotipurile culturale sau capcana idealizarii.

Vorbim, de pilda, despre ceea ce-i evoca numele Elvetiei, nu doar romanului, ci europeanului in general, in zilele noastre: munti, ceasuri, banci, ciocolata, neutralitate si reuniuni internationale.

Dincolo de aceasta perceptie superficiala, cercetarea specificului cultural dezvaluie pe alocuri tentatia punerii in opozitie a profilului germanic cu cel latin, un demers in egala masura bantuit de tipare, chiar daca ele sunt mai elaborate, mai rafinate.

Din aceasta perspectiva vom afla ca identitatea elvetiana poate fi definita drept o "unitate fara uniformitate", deoarece, in pofida marii sale diversitati, Confederatia Helvetica este una din democratiile cele mai stabile din lume, o tara divizata de bariere fizice, lingvistice si culturale, dar unita prin vointa de a fi elvetian.

Elvetienii au o conceptie secventiala a timpului: ei efectueaza cate o sarcina pe rand, se concentreaza asupra muncii lor, detesta sa fie intrerupti si sunt enervant de pedanti in privinta punctualitatii. Timpul este considerat ca linear si rigid, mai accentuat in Elvetia germanica decat in regiunile latine.

In comunicare, mesajele trebuie sa fie transmise intr-o maniera precisa si explicita. Relatiile interpersonale sunt plasate in plan secund. Cinstea si adevarul sunt regula, iar mesajele indirecte sunt percepute ca ineficace.

Din punct de vedere politic, valorile elvetiene sunt mai curand "feminine": un discurs moderat, o atitudine pozitiva fata de institutii, rezolvarea conflictelor prin compromis si participarea la numeroase forme asociative.

Respectul se castiga pentru ceea ce o persoana realizeaza si nu pentru un statut legat de origine, pozitie sociala sau relatii.

Disciplina, politetea, curatenia, perfectionismul si precizia sunt simboluri nationale.

Revenind, asadar, la intrebarea "Care este cheia succesului economic al elvetienilor?", daca toate trasaturile descrise pana acum nu aduc in suficienta masura un raspuns, voi face apel la istoria recenta. In martie 2012, sindicatele din Elvetia au putut supune unui referendum intrebarea daca cetatenii vor zece zile de concediu in plus (in conditiile in care aveau 20 de zile de concediu pe an si lucrau 42,2 ore pe saptamana). Raspunsul a fost NU, in proportie de 67%.

Tot restul decurge din aceasta pozitie de principiu.


Tags: succesmodelelvetiamentalitatestereotipuri culturale