Concediati-i, tata, pe toti! Niciunul nu este indeajuns de bun...

In ultimele 2 zile am avut nenorocul sa decoper 3 publicatii de afaceri in care unul dintre subiectele principale era referitor la angajatii pe care trebuie neaparat sa ii concediem pentru ca fac rau organizatiei.

Sa ne intelegem... Nu exista militant mai mare decat mine cand vine vorba despre concedierea angajatilor toxici pentru o organizatie.

Dar, in acelasi timp, nu exista militant mai mare decat mine cand vine vorba despre puterea, fiindca iti trebuie putere, de a modela un om cu potential. Daca ai astfel de angajati, modeleaza-i, ajuta-i, sprijina-i si vor iesi oameni pe care te poti baza.

Un lucru teribil pe care l-am citit intr-unul dintre aceste articole este ca nonconformistul, adica rebelul pe care l-a lovit nenorocul sa ajunga la tine in companie, unde toate lucrurile merg la dunga, trebuie sa moara... pardon, am vrut sa spun ca trebuie sa dispara din peisaj.

Asa de infocat era scris articolul ca mai aveai putin sa nu crezi ca toti suntem buni de pus la fundul listei de CV-uri sau pe fundul cosului de gunoi. Suntem niste cretini de care nimeni nu are nevoie fiindca nu exista defect pe care sa nu il fi trecut oamenii in articole. Te regaseai in cel putin 10 exemple asa ca primul sentiment era sa pui mana pe pistol sa iti curmi suferinta.

Barfitorii nu sunt ok, astia de se plang nu sunt nici ei ok, angajatii fara experienta nu au ce cauta la noi in echipa, oamenii care nu au maniere trebuie sa plece numaidecat si astia care se cred prea tari si le zvacneste pipota de prea multa incredere iar trebuie sa plece fiindca reprezinta un pericol pentru societate.

Eu propun sa facem un mic exercitiu... Sa realizam de unde am pornit, cati superiori ne-au suportat prostiile, imbecilitatile, lipsa de gratie, delicatete, diplomatie si cunostinte. Sa ne reamintim ca toti am pornit dintr-un stadiu in care am fost mai mult sau mai putin nedestepti, cum zice fiica mea.

"Mami, stii de ce nu il plac eu pe Andrei? Fiindca este putin nedestept si putin nefrumos. Dar il iubesc totusi si il accept la masa mea de joaca. Poate il invat cum sa fie mai putin nedestept.."

Cu siguranta fiica mea se gandeste ca lui Andrei i-ar sta bine cu o funda in par. Sa ne uitam la subordonatii nostri si sa invatam ca aproape tot (99%) dintre lipsurile lor asteapta sa fie acoperite si nu se acopera de la sine. Vor contribui si ei, insa si noi, intr-o mare masura.

Din pacate, vad in Romania, si nu doar aici, in randul multor angajatori, ca se cauta pepite de aur. Am uitat sa mai slefuim pietre abia scoase din rau. Nu mai avem rabdare. Nu mai avem timp. Astea sunt doar pretexte, credeti-ma. Sunt doar pretexte.

Sa cautam timpul si rabdarea de a ne slefui pietrele si se vor transforma in cele mai frumoase pepite de aur cu care mai apoi tot noi ne vom mandri!

Sa aveti succes si afaceri prospere!


Tags: concediericoncediereafacereafaceri