Despre oameni si... afaceri

In perioada primelor contacte pe care le-am avut cu Romania (prin 1991, mi se pare), cand tara era un mister pentru Europa Occidentala, tatonam terenul pentru diverse firme si institutii din Vest, in ideea "Vezi daca se poate face ceva acolo". A fost distractiv, pentru ca m-am ocupat atunci de o gramada de sectoare diferite si am cunoscut multa lume. (N-am castigat cu aceasta ocazie nici un ban, dar am invatat destule, in primul rand ca nu e bine sa te ocupi de prea multe lucruri simultan!).

Oricum, imi amintesc faptul ca Asociatia Vanatorilor din Italia mi-a cerut la un moment dat sa verific posibilitatea organizarii unor excursii pentru vanatoare in Romania, sa vad care era regimul permiselor s.a.m.d. si m-am conformat.

Dupa niste telefoane in dreapta si in stanga (din Italia), am ajuns la firma – de stat – potrivita. Inca doua-trei telefoane pentru vedea exact cu cine trebuie sa stau de vorba si gata: "Da, da, am inteles perfect ce doriti", imi spune interlocutorul la care ajunsesem. "Nici o problema. Imi trimiteti un fax cu tot ce va intereseaza si o sa va raspund detaliat.” Bingo. Se parea ca in nici doua zile pusesem pe picioare o afacere care promitea a fi banoasa.

Trece insa ceva timp si, dupa trei saptamani fara nici un semn de viata, mai dau un telefon: "Domnule, ce se mai stie despre..." si explic din nou toata povestea. "Da, da, da... Sa-mi trimiteti un fax.” "Dar deja l-am trimis...” "Aaa… nu stiu, mai bine trimiteti-l din nou.” Alt fax, alte saptamani de asteptare, din nou telefon, aceeasi scena.

Exasperat, ma gandesc ca poate este vreo problema cu limba, asa ca apelez la o prietena romanca. Urmeaza o convorbire aproape identica si tot "Sa-mi trimiteti un fax”, dupa care alte saptamani de asteptare. In fine, mai dau un telefon si de data asta reusesc sa stau de vorba cu altcineva, o femeie, careia ii explic de la capat toata povestea.

"Ah, dar ati gresit persoana", imi spune ea, "dl X nu se mai ocupa de sectorul acesta de un an de zile!” In momentul acela apelez la toata stapanirea de sine de care eram in stare ca sa nu fac o criza de nervi si reusesc sa replic: "Bine, dar din trei in trei saptamani imi tot cere sa-i trimit faxuri…"

"E posibil, fiindca apoi alearga prin toate birourile si ne arata ca primeste faxuri din strainatate...”




Tags: afaceriinvestitiiinstitutiiafacere profitabila