Maxilare inclestate si strigate de razboi - Atentie! Se negociaza

Fiica mea are 2 ani si 1 luna. Cand vrea ceva nu tipa, nu se tavaleste pe jos, nu fura. Cere! Stie sa ceara si stie sa dea la schimb. Asa am invatat-o de la bun inceput. Ieri mi-a cerut un ou de ciocolata Kinder. Stie ca este unul dintre dulciurile pe care eu le prefer si le permit pentru varsta ei si il indrageste in mod nespus de mult. Interesant este modul in care cere ceea ce vrea, modul in care negociaza cu mine.

Multi ar fi tentati sa creada ca la aceasta varsta copiii nu pot negocia. Nimic mai gresit! Clara ma priveste atent, ma studiaza, cauta in jurul ei obiecte care imi plac si cu care eu „ma joc” si mi le aduce rand pe rand pana cedez. Ieri mi-a adus un pantof si mi-a spus ca e murdar si ca ea nu are voie sa puna mana pe el. Mi-a comunicat ca nu va pune mana pe el, ea vrea ou Kinder. Cu alte cuvinte, Clara este cuminte si merita ce isi doreste.

Apoi mi-a adus un ziar si s-a pus cuminte langa mine. Stie cat de dificil imi este sa imi citesc ziarele cu ea facand scandal ca vrea atentie. Am ramas uimita. Cu toate acestea nu am cedat. Eram atat de curioasa sa vad pana unde vor merge negocierile.

La final m-a tras de mana si m-a dus la biroul la care lucrez eu. Mi-a arata cana de cafea si mi-a spus sa beau. Mi-a zambit determinata si a intins mana: „Ooo kidi cocoti”.
Iata cum au loc negocierile in lumea si in mintea copiilor. Dai ceva ca sa primesti ceva.

Negocierile la copii ar trebui sa se finalizeze cu rezultate favorabile pentru ambele parti. Fiecare primeste ce isi doreste si lumea este multumita. Ca urmare fireasca, lumea bate palma si negocierile se finalizeaza in modul cel mai elegant cu putinta.

Relatiile dintre interlocutori se imbunatatesc, reputatia lor ca negociatori se imbunatateste. Vorba se duce si vor fi recunoscuti ca negociatori care lucreaza cinstit, curat, cu cartile pe fata.

In prezent, una dintre cele mai mari probleme si in acelasi timp factor declansator de conflicte este perceperea negocierilor ca mici sau mari batalii. Ne mazgalim cu noroi ca sa ne camuflam trairile, emotiile. Ne inarmam cu cele mai de incredere arme. Scoatem strigate fioroase de lupta si ne scuturam interlocutorii de tot ce au si ne trebuie noua. Daca se poate, luam si bagam si in sacosa pentru mai tarziu. Lor le lasam particele, franturi de obiective pe care ar fi trebuit sa si le indeplineasca. Le lasam resturi si iesim cu zambete triumfatoare din sala de discutii.

Copiii stiu mai bine, sunt mai naturali, gandesc mai simplu si mai curat si ajung sa primeasca pe cale pasnica ce isi doresc contra unor schimburi corect evaluate. Se gandesc profund, identifica nevoile si dorintele celui cu care isi duc negocierile, le ofera in masura in care pot si apoi cer exact ce vor, fara nimic in plus sau in minus. Acestea sunt negocierile cele mai viabile si cu efecte favorabile pe termen lung, chiar daca subiectul lor este un simplu ou de ciocolata sau o mare achizitie.




Tags: negocieriafacerinegociatori