Tipul in maieu soios - Principalul instrument de marketing al concurentei tale!

Azi m-am trezit tarziu. Mi-am luat cafeaua la mine, am dus copilul la gradinita si pe drum spre munca, m-am gandit sa iau micul dejun, unul rapid, asa... pe fuga!

Si m-am gandit sa imi cumpar un covrig cu susan sau cu stafide. Aveam dubii mari de tot si chiar imi faceam griji ca nu ma voi putea decide pana imi va veni randul. Era coada.

Scot banii cu miscari rapide. Imi numar monedele si sunt urmatoarea la rand. Un tip in maieu soios si cu o burta mare de tot ma intreaba usor rastit ce vreau. Imi venea sa ii spun ca vreau sa nu fi stat la coada.

Nu pot sa raspund. Ma blochez! Imaginea lui ma hipnotizeaza. Omul are cel mai soios maieu din cate am vazut. Se vede ca ii este cald in camaruta in care se fac covrigii. Ma intreaba din nou si ies de la rand.

Imi blestem toate zilele ca am stat la coada aia cretina. Intru rapid in primul supermarket din zona. Caut covrigei, ceva, orice. Un barbat micut se apropie de mine. Are un mers usor straniu. Ai zice ca se plimba prin parc, agale, lipsit de stres.

Deodata scoate un produs. Il avea intr-o sacosa de plastic, o sacosa mare de tot, prea mare sa tina un produs asa mic. Nu zic nimic. Imi zambeste si tace. Imi arata produsul. Il ocolesc zambind. Fac o tura pe partea cealalta a raionului si caut rapid ceva de mancat.

Omul cu sacosa vine din nou. Imi arata din nou produsul, doar ca de data asta imi spune "Buna ziua". Imi face o scurta prezentare a produsului in timp ce caut eu covrigeii dupa care venisem. Ii spun ca este un produs interesant, dar costa prea mult. Omul cu sacosa incepe sa rada cu frenezie. Se opreste cu greu si apoi incepe din nou sa rada inca putin. Se uita la mine cu o privire usor jenata ca se afla in apropierea cuiva asa nestiutor.

Imi spune, cu un accent si o privire de James Bond "Gresiti! Nu este. Chiar nu este. Deloc ..." Il privesc cu maxima indulgenta.

Ies din magazin fara covrigei. Nu mai sunt in stare sa mananc. Stau si ma gandesc. Cine este proprietarul covrigariei care isi strica reclama cu tipul in maieu soios? Cine este omul care l-a acceptat pe tipul cu sacosa? Oare nu stim ca oamenii nostri sunt cei care ne reprezinta, ca ei pot face sau desface profitul unei afaceri? Oare subestimam impactul acestora asupra sanselor de succes ale unei afaceri?

Poate ca ar trebui sa le dam tuturor o sansa, sa fim oameni buni si milostivi. Poate ca toti am avut o mica "sacosa" cand eram la inceputuri. Poate ca, in timp, "sacosa" dispare. Dar ce ne facem cu acea perioada de timp in care "sacosa" este tot acolo? Afacerea pierde. Vom permite asta sau nu? Ne permitem sa lasam profiturile sa treaca pe langa noi?

Solutia pe care eu o vad este urmatoarea: Vrei sa angajezi oameni slabi ca sa ii poti plati slab? Fa-o! Corect! Dar investeste in ei ca sa detina minimul de valoare cat sa vanda si cat sa nu iti strice imaginea.

Investitia este mica. Fii tu primul lor client. Ajuta-i sa vanda. Explica-le cum se procedeaza. Ajuta-i sa inteleaga ce au de facut si care este obiectivul lor principal. Investitia este mica. Pierzi ceva timp si energie, desigur. Dar nu iti pierzi la fel de multi clienti ...

Nu asteptati ca oamenii vostri sa invete pe cont propriu si in propriul lor ritm si daca simt nevoia. Nu ii dati afara pentru ca nu au avut binevointa sa invete in timpul liber. Investiti in ei. Ei sunt responsabilitatea voastra! Implicati-va. Dati-le sfaturi, cumparati-le o carte, trimiteti-i la un curs, stati de vorba cu ei!

Mult succes in toate si afaceri cat mai profitabile!


sursa foto: www.sxc.hu


Tags: concurentaafacerimarketingvanzari