Agroturism in case vechi de 100 de ani

Noul trend in turism: restaurarea caselor cu o insemnatate istorica.

Ghid practic Realizarea de sapun natural

Vezi AICI detalii

Cum sa faci bani din vanzarile pe Amazon

Vezi AICI detalii

Propriul meu plan de afaceri

Vezi AICI detalii

Un om de afaceri bucurestean, Dumitru Grigore, a investit aproximativ 1.000.000 de lei in case vechi, parasite. Le-a ales de pe muntii din jurul comunei Breaza din judetul Suceava, coborandu-le cu ajutorul carutelor trase de cai. Ulterior, a selectionat mesteri recunoscuti din zona, si a refacut toate casele, mobilierul si sobele.

In momentul de fata, casele transformate in pensiuni arata ca si cum ar fi fost construite acolo, fiind impodobite la interior cu bundite, camasi, stergare populare, razboaie de tesut si lazi de zestre.

„Sunt 7 case, unele din vremea ocupaţiei austro-ungare. Cea mai mare si mai veche are în jur de 200 de ani, iar in ea au fost crescuti 16 copii”, povesteste administratoarea complexului, Viorica Macove.

Ea se ocupa de aprovizionare, face lista rezervarilor si este sefa la bucatarie. Se mandreste cu sarmalele facute de ea, sustinand ca toti turistii care au trecut prin Breaza ii pomenesc talentul gastronomic.

Tariful unei pensiuni: pe toata perioada anului, exceptand Sarbatorile de iarna, o camera pentru doua persoane costa 140 lei/noapte, cu toata cele trei mese incluse.

Avand in vedere nevoia de confort a turistilor, s-a montat un sistem de incalzire centralizat, iar fiecare casa este dotata cu un televizor cu cablu. Totusi, sobele sunt functionale, doamna Vioraica spunand ca poti incinge un ceaun cu mamaliga la plita sau sa participi la facutul sarmalelor. „Totul e proaspat, facut pe loc. Eu gatesc si nu tinem nimic la frigider de pe o zi pe alta. Crestem vaci, avem 10 porci, toata mancarea este din ograda noastra”, marturiseste ea.

Casele au o capacitate de 14 persoane, iar copiii care vin au un spatiu de joaca cu tobogane si leagane, toate confectionate din lemn. Cei din sat au donat si doneaza in continuare foarte multe obiecte care le-au ramas de la parinti sau bunici, fiind impresionati de rusticul caselor.

„Au fost donate chiar o parte dintre case. Oamenilor le place sa vina des pe aici cu familiile, sa se simta ca in copilarie, sa vina intr-un loc viu, nu parasit asa cum il stiau pana odinioara”, povesteste tanti Viorica.