Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

[DICTIONAR de AFACERI] Costul de productie studii de caz utile

de Idei de afaceri

Cuprins

Ce inseamna cost de productie Ce cuprinde costul de productie Studii de caz utile cu privire la costul de productie

In domeniul contabilitatii si al fiscalitatii, costul de productie reprezinta unul dintre conceptele fundamentale utilizate in determinarea valorii de intrare a stocurilor, a produselor finite si a imobilizarilor produse in regie proprie. Acesta este esential atat pentru raportarea financiara, cat si pentru luarea deciziilor manageriale privind eficienta productiei, stabilirea preturilor de vanzare si analiza rentabilitatii. In practica, costul de productie este adesea interpretat gresit sau incomplet, fiind confundat cu cheltuiala totala a unei entitati. Totusi, din punct de vedere contabil, costul de productie are o definitie precisa, reglementata prin Ordinul 1802/2014, si implica o structura complexa de elemente directe si indirecte.

Ce inseamna cost de productie

Conform Ordinului 1802/2014, sectiunea referitoare la evaluarea stocurilor, „costul de productie inseamna pretul de achizitie al materiilor prime si al materialelor consumabile si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului in cauza.”

Prin urmare, costul de productie include atat cheltuielile directe, adica acelea care pot fi identificate fara echivoc in legatura cu un anumit produs sau lucrare, cat si o cota parte din cheltuielile indirecte de productie, care trebuie repartizate in mod rational asupra bunurilor fabricate.

Scopul determinarii corecte a costului de productie este acela de a evalua realist produsele obtinute si de a reflecta fidel situatia financiara a entitatii, in conformitate cu principiul independentei exercitiilor si al prudentei.

Totodata, trebuie retinut ca in costul de productie nu se includ costurile de distributie sau cheltuielile de desfacere, acestea fiind considerate costuri ulterioare, aferente fazei de comercializare a produsului.

Calculezi corect costurile? Nu risca sa vinzi in pierdere!

Intra acum pe calculatia-costurilor.contabilul.ro si verifica rapid daca cifra ta reflecta realitatea.

Ce cuprinde costul de productie

Conform reglementarilor contabile din OMFP 1802/2014, costul de productie cuprinde urmatoarele categorii principale de cheltuieli:

Cultura castravetelui anti-diabet

Vezi AICI detalii

3 culturi profitabile - Goji Merisoare Aronia

Vezi AICI detalii

Criptomonede Ghid practic pentru incepatori

Vezi AICI detalii

Cheltuieli directe de productie, care includ: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli direct atribuibile produsului, cum ar fi costurile proiectarii produsului.

Cheltuieli indirecte de productie, reprezentate de costuri generale de fabricatie care nu pot fi atribuite direct unui produs, dar care se repartizeaza proportional (rational) in functie de un criteriu prestabilit, cum ar fi orele de manopera, valoarea materiilor prime sau volumul productiei.

Concret, in costul de productie se pot include, drept cheltuieli directe, urmatoarele:

a) contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub forma de aparatura, dispozitive, unelte si alte mijloace asemanatoare, necesare procesului de munca;

b) contravaloarea echipamentului individual de protectie cu care este dotat fiecare participant in procesul muncii;

c) contravaloarea echipamentului individual de lucru folosit pentru protejarea imbracamintei si incaltamintei;

d) contravaloarea alimentatiei de protectie oferite gratuit in conditii speciale de munca, conform legislatiei de securitate si sanatate in munca;

e) contravaloarea materialelor igienico-sanitare oferite personalului direct productiv, in baza reglementarilor de sanatate si securitate.

Aceste elemente sunt considerate cheltuieli directe, intrucat sunt in legatura directa cu procesul productiv si cu manopera personalului care contribuie efectiv la realizarea produsului.

In ceea ce priveste cheltuielile indirecte, impozitele datorate bugetului local pentru cladirile utilizate ca spatii productive pot fi incadrate in aceasta categorie, intrucat reprezinta costuri constante, independente de volumul productiei, fiind asimilate cheltuielilor de administrare a sectiilor.

In schimb, comisioanele aferente agentilor de vanzari, calculate in functie de volumul vanzarilor, nu se includ in costul de productie, ci in cheltuielile de desfacere, fiind legate de procesul de comercializare.

Asadar, conform Ordinului 1802/2014, putem concluziona ca „costul de productie cuprinde cheltuielile directe aferente productiei [...] precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora”, iar in practica fiscala, aceste cheltuieli trebuie justificate si documentate corespunzator in contabilitatea analitica pe centre de cost.

Studii de caz utile cu privire la costul de productie

Pentru o mai buna intelegere a aplicabilitatii conceptului de cost de productie, prezentam mai jos cateva studii de caz reale din mediul contabil romanesc, extrase si interpretate din practica curenta.

Studiu de caz 1: Calculul costului de productie pentru sucuri naturale

Conform OMFP 1802/2014, costul de productie al sucurilor naturale include atat costuri directe, cat si costuri indirecte de productie.

Costurile directe cuprind:

materii prime directe, respectiv fructele din livada proprie, evaluate la costul agricol de productie;
materiale auxiliare, precum zaharul, conservantii si ambalajele primare;
manopera directa, adica salariile personalului din productie (operatori, tehnologi, muncitori);
alte cheltuieli directe, cum ar fi energia electrica si termica utilizata in procesul de fabricatie, reparatiile la utilajele de productie si consumabilele tehnologice.

Costurile indirecte de productie (numite si generale de productie) includ:

salariile personalului TESA din sectorul de productie (maistri, sefi de sectie);
amortizarea utilajelor de productie;
cheltuieli cu intretinerea echipamentelor indirecte;
utilitati administrative (apa, gaze, electricitate administrativa);
servicii generale, precum curatenia si protectia muncii.

Aceste costuri indirecte se aloca lunar pe baza unui coeficient de repartizare, calculat dupa un criteriu stabilit in manualul de politici contabile.

Productia de suc este evaluata la cost standard, iar diferentele dintre costul standard si costul efectiv se evidentiaza in contul 348 - Diferente de pret la produse.

Aceasta abordare permite o analiza fidela a eficientei procesului productiv si o corecta delimitare intre activitatea de productie si cea de comercializare.

Studiu de caz 2: Model de calcul al costului de productie pentru un produs balastier

In cazul unei societati cu activitate in domeniul extractiei de agregate minerale (cod CAEN 0811), costurile de productie se impart in costuri directe si costuri indirecte, in conformitate cu Ordinul 1802/2014.

Costurile directe includ:

materiile prime si materialele utilizate in procesul de extractie si sortare;
energia, apa si combustibilul folosit pentru utilajele de productie;
forta de munca directa;
amortizarea utilajelor direct productive.

Costurile indirecte sunt cele care sustin activitatea de productie, dar nu pot fi atribuite direct produsului finit, precum:

cheltuieli generale administrative (salarii administrative, telefonie, amortizarea cladirilor de birouri);
taxe si redevente specifice activitatii extractive;
costuri cu intretinerea echipamentelor auxiliare.

Determinarea costului unitar se face prin raportarea costurilor totale directe si indirecte la cantitatea de produs obtinuta intr-o anumita perioada.

In plus, costurile de desfacere (transport, incarcare, depozitare) se evidentiaza separat, in conturile de cheltuieli aferente comercializarii produselor, si nu intra in calculul costului de productie.

Studiu de caz 3: Vanzarea produselor finite la costul de productie

O intrebare frecventa in practica este daca produsele finite pot fi vandute la costul de productie, fara adaos comercial.

Conform OG 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, „vanzarile cu pret redus” includ diverse situatii, cum ar fi vanzarile promotionale, lichidarile de stoc, vanzarile de magazin de fabrica sau cele ale produselor ramase nevandute din sezonul anterior.

Conform art. 29 din OG 99/2000: „Vanzarile efectuate in structuri denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica sunt vanzarile din productia proprie, efectuate direct consumatorilor de catre producatori, acestia indeplinind obligatiile ce revin oricarui comerciant.”

Totodata, art. 30 prevede ca producatorii pot practica vanzari la pret redus pentru acea parte din productie care indeplineste anumite conditii (defecte de fabricatie, retururi, stocuri vechi etc.), cu conditia ca publicul sa fie informat in mod corespunzator.

In concluzie, vanzarea produselor finite la costul de productie este permisa, atat timp cat aceasta nu incalca alte reglementari, precum:

principiul valorii de piata (art. 11 din Codul Fiscal, in cazul tranzactiilor intre afiliati);
regulile privind avantajele in natura (art. 76 Cod Fiscal, in cazul vanzarilor catre salariati sub pretul pietei);
regulile de concurenta loiala (Legea 21/1996, privind abuzul de pozitie dominanta).

Astfel, producatorul isi poate vinde propria productie la cost de productie sau chiar sub cost, in anumite conditii, fara ca acest lucru sa reprezinte o incalcare legala, atata timp cat tranzactia este documentata si justificata economic.

de Idei de afaceri
Redactia Idei de afaceri este formata dintr-un colectiv de 3 autori cu experienta in domeniile care formeaza intreaga sfera a lumii afacerilor. Ei va livreaza cele mai importante si relevante noutati.