In contextul fiscal actual, in care multe societati comerciale si persoane fizice se confrunta cu dificultati temporare de lichiditate, esalonarea la plata reprezinta o facilitate importanta oferita de statul roman, menita sa permita achitarea datoriilor fiscale in mod etapizat, pe o perioada determinata. Aceasta masura nu inseamna stergerea obligatiilor fiscale, ci doar o amanare partiala a platii acestora, in conditii bine reglementate de Codul de procedura fiscala. Prin esalonare, contribuabilii pot evita executarea silita, dobanzi suplimentare si penalitati majore, beneficiind de un grafic de plati stabilit impreuna cu organul fiscal.
Ce inseamna esalonare la plata
Potrivit art. 186 din Codul de procedura fiscala, esalonarea la plata reprezinta facilitatea prin care un contribuabil aflat in dificultate financiara poate achita obligatiile fiscale restante in rate, conform unui grafic aprobat de ANAF. Textul legal precizeaza urmatoarele:
„(1) Pentru acordarea unei esalonari la plata de catre organul fiscal central, debitorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa se afle in dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si sa aiba capacitate financiara de plata pe perioada de esalonare la plata;
b) sa aiba constituita garantia potrivit art. 193;
c) sa nu se afle in procedura insolventei potrivit legii;
d) sa nu se afle in dizolvare potrivit prevederilor legale in vigoare.“
In termeni simpli, esalonarea inseamna ca statul permite unui contribuabil sa isi achite datoriile in rate lunare sau trimestriale, evitand blocarea conturilor sau alte masuri de executare silita. Pentru a beneficia de aceasta facilitate, este necesara depunerea unei cereri de acordare a esalonarii, insotita de un set de documente justificative care sa demonstreze dificultatea temporara si capacitatea de plata in viitor.
Exista doua tipuri principale de cereri:
-
Formular D7 – pentru esalonarea simplificata, pana la 12 luni, fara constituirea de garantii;
-
Formular D8 – pentru esalonarea clasica, pe perioade mai mari de 12 luni, dar cu obligativitatea constituirii de garantii reale (ipoteca, scrisoare de garantie bancara, gaj etc.).
Prin urmare, daca un contribuabil doreste o perioada de esalonare mai lunga de un an, trebuie sa depuna garantii care sa acopere cel putin valoarea debitului si a accesoriilor datorate. Aceste garantii asigura statul ca obligatiile vor fi achitate integral conform graficului aprobat.
Cei mai multi antreprenori afla prea tarziu… Nu fi printre ei!
Descopera acum Ce NU vrea ANAF sa stii. Piruete legale in aspecte fiscale
Conditii de acordare a esalonarii la plata
Conform aceluiasi art. 186 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, pentru ca un debitor sa beneficieze de esalonare, acesta trebuie sa indeplineasca toate conditiile cumulative prevazute de lege.
„(2) Pe langa conditiile prevazute la alin. (1), debitorul trebuie sa aiba depuse toate declaratiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Aceasta conditie trebuie indeplinita la data eliberarii certificatului de atestare fiscala.“
Aceasta inseamna ca, inainte de aprobarea cererii, toate declaratiile fiscale (D100, D112, D300 etc.) trebuie depuse, iar situatia fiscala a contribuabilului trebuie sa fie clara. Organul fiscal verifica aceste aspecte prin certificatul de atestare fiscala, document obligatoriu in dosarul de esalonare.
Totodata, legea prevede si situatii exceptionale, detaliate la alin. (3) si (4) din acelasi articol:
„(3¹) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) lit. a), in cazul debitorilor care nu detin bunuri in proprietate ori cuantumul garantiilor constituite este mai mic de 50% fata de cuantumul obligatiilor fiscale restante ce fac obiectul inlesnirilor la plata, situatia de dificultate generata de lipsa temporara de disponibilitati banesti si capacitatea financiara de plata pe perioada de esalonare la plata se mentioneaza de debitor in cererea depusa potrivit art. 187.“
In termeni practici, aceasta prevedere permite acordarea unei esalonari limitate, chiar si in lipsa garantiilor, dar pe o durata de cel mult 6 luni. In aceste cazuri, penalitatile de intarziere nu se amana, ci se includ in graficul de plata.
De exemplu:
-
Daca debitorul nu are bunuri pentru garantii, perioada maxima de esalonare este de 6 luni.
-
Daca valoarea garantiilor este sub 50% din totalul obligatiilor, se aplica aceeasi limita de 6 luni.
-
Daca garantiile sunt peste 50%, dar insuficiente, perioada maxima creste la 5 ani, dar penalitatile raman incluse in esalonare.
Este important de retinut ca neachitarea unei rate sau neindeplinirea obligatiilor curente (depunerea declaratiilor, plata taxelor curente) poate conduce la pierderea esalonarii, situatie in care intreaga suma ramasa devine exigibila imediat.
Procedura si termene
Potrivit art. 187 din Codul de procedura fiscala, esalonarea la plata se solicita printr-o cerere scrisa:
„(1) Cererea de acordare a esalonarii la plata se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin posta cu confirmare de primire si se solutioneaza in termen de 60 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Continutul cererii, precum si documentele justificative care se anexeaza acesteia se aproba prin ordin al presedintelui ANAF.“
Astfel, cererea poate fi depusa:
-
fizic, la registratura ANAF,
-
sau online, prin Spatiul Privat Virtual (SPV).
Pentru solicitarea simplificata (maxim 12 luni), se utilizeaza formularul D7, iar pentru perioade mai lungi (pana la 5 ani) formularul D8.
Dupa analiza documentatiei, organul fiscal emite o decizie de esalonare la plata, insotita de graficul de rate si, dupa caz, de decizia privind constituirea garantiilor.