Oportunitati de afaceri - Teren de minigolf

Minigolful ar putea parea o afacere depasita daca ne gandim la numeroasele terenuri lasate in paragina pe litoral sau in diferite centre de agrement (la baza de la Snagov, de exemplu).

“Au fost lasate in paragina pentru ca nu mai aveau clienti”, ar putea suna o explicatie, dar adevarul este ca lucrurile stau exact pe dos: intretinerea proasta a parcurilor de minigolf si lipsa de interes pentru modernizarea lor au dus la imputinarea treptata a clientilor si, implicit, la falimentul afacerii. Nimanui nu-i convine sa joace pe piste crapate si murdare si sa mai si dea bani pentru asta, pe motivul ca se distreaza.

Un parc de minigolf atractiv, asa cum sunt cele care functioneaza in Occident, constituie intr-adevar o afacere. Piste din materiale moderne, obstacole inspirate, un decor curat si amenajat cu gust, preocuparea pentru confortul clientilor (loc pentru bagaje la receptie, servirea cu bauturi racoritoare pe traseu, explicatii prompte privind regulamentul jocului) – iata, pe scurt, reteta succesului acestei activitati.

Scurt istoric al jocului
Ideea incetatenita despre minigolf este aceea a unui traseu cu 18 piste cu diverse obstacole, care trebuie parcurse dintr-un numar minim de lovituri. In S.U.A. insa, terenul de minigolf tinde sa devina o replica la scara redusa a terenurilor de golf profesionist: astfel, jocul se desfasoara intr-o adevarata gradina botanica, unde sunt amenajate paraiase si cascade, unde exista fantani decorative si blocuri de stanca.

In mod oarecum ironic, aceasta tendinta de ultima ora nu face decat sa aduca minigolful la ceea ce era in urma cu 100 de ani: un joc de gradina, fara cine stie ce amenajari.

In 1900, minigolful chiar asa se numea – “garden golf”. Pistele au aparut dupa 1920 si erau confectionate din coji presate de seminte de bumbac, care asigurau o suprafata de joc foarte eficienta. Minigolful era foarte raspandit in randul vedetelor de cinema si al altor celebritati, acestea contribuind de fapt la popularizarea masiva a acestui joc.

Spre anul 1930 existau 30.000 de terenuri pe teritoriul S.U.A., o parte din ele fiind acoperite si putand functiona si pe vreme nefavorabila (numai in New York erau 150 de astfel de terenuri). Populatia privea minigolful nu numai ca pe o forma de divertisment, ci si ca pe un sport accesibil, in care oricine putea excela, indiferent de varsta, sex sau conditie fizica.  

Epoca de aur a minigolfului
Paradoxal, perioada de inflorire a jocului a fost in anii urmatori crizei economice din 1929. Criza a dus la diminuarea veniturilor majoritatii americanilor si terenurile au devenit inaccesibile pentru multi, datorita taxei de utilizare.

Ca urmare, oamenii au cautat alternative mai ieftine pentru a-si satisface pofta de minigolf: astfel, partidele se desfasurau pe acoperisurile cladirilor, pe o portiune libera de asfalt sau direct pe pamant batatorit, iar obstacolele se confectionau din anvelope uzate, tevi de canalizare, burlane. Aparuse chiar o vopsea speciala – “Grassit” – folosita pentru vopsirea suprafetei de joc in culoarea ierbii. Cele mai multe asemenea terenuri erau amenajate sub panourile publicitare electrice de la marginea drumurilor, deoarece lumina lor permitea desfasurarea jocului si noaptea.

Tot in acea perioada, pe fondul necesitatii reducerii costurilor, a aparut si primul teren conceput pentru a fi fabricat in productie de serie, deci mult mai ieftin (“Tom Thumb Golf”). A fost o adevarata lovitura: pana in 1931 se vandusera deja 3.000 de unitati, la pretul de 4.500 $ fiecare.

Pe tot parcursul anilor ’30, se estimeaza ca in S.U.A. au functionat 50.000 de terenuri de minigolf, investitia totala ridicandu-se la 325 de milioane de dolari. Se crease pur si simplu o adevarata febra a acestui joc, patru milioane de americani isi facusera un obicei din a juca minigolf (femeile aveau o mare abilitate si reuseau lovituri dificile, iar barbatii invidiosi spuneau ca e normal din moment ce ele isi exerseaza miscarile dand zi de zi cu matura).

O consecinta a interesului pentru acest joc a fost faptul ca americanii au inceput sa neglijeze alte forme de divertisment. Incasarile cinematografelor au scazut in acei ani cu 25% si vedetelor marilor studiouri li s-a interzis categoric sa se apropie de terenurile de minigolf.

Existau si multe voci care sustineau ca minigolful e un flagel, care afecteaza societatea americana (“Mai bine sa tina o mistrie in mana in loc de o crosa”, spunea umoristul Will Rogers. “Jumatate din natiunea noastra a ajuns sa mearga cocosata, cu mainile atarnand pana la pamant, adica ne-am intors de unde am plecat. Darwin avea dreptate, suntem niste maimute.”)

Castigul: 300.000 $ in patru luni
In S.U.A., minigolful este o afacere de-a dreptul infloritoare. Pentru un joc, taxa este de 5 $, iar intr-un sezon (15 mai-15 septembrie) se inregistreaza venituri de cca 150.000 $ (aceasta este o medie, exista terenuri care obtin si 300.000 $). Jocul are 18 piste si parcurgerea lor dureaza cam 45 de minute. In serile de vara se formeaza adesea cozi la intrare, din acest motiv multe terenuri sunt deschise si in timpul noptii.

Odata amenajat terenul, nu mai intervin alte cheltuieli, cu exceptia salariilor a doi-trei angajati. Seturile de crose si de mingi rezista foarte bine cativa ani, cu conditia sa fie intretinute corespunzator, in rest singurele “consumabile” sunt carnetelele pentru tinerea scorului.

Generalitati
Mini-golful se joaca pe terenul de mini-golf cu mingi si crose. Scopul jocului este de a introduce mingea de pe punctul initial de plecare in gaura, din cat mai putine lovituri.

Terenul
Terenul de mini-golf consta intr-un numar variabil de piste marcate clar si numerotate.

Suprafata de joc
Suprafata de joc trebuie sa aibe o latime de cel putin 80 cm si o lungime de 5.50 metri.

Linia de margine
Daca marginea nu este marcata de o bariera atunci ea trebuie marcata in alt fel. Barierele trebuie sa fie foarte vizibile respectandu-se obiectivul jocului.

Punctele initiale de plecare a mingii
Fiecare pista trebuie sa aiba semne pentru pozitia initiala de plecare a mingii. Insemnele de pe pista trebuie sa fie standardizate. Obstacolele trebuie sa fie functionale in constructie si design. Ele trebuie sa fie fixate pentru a respecta obiectivul jocului. Obstacolele nefixate trebuie marcate in acest sens.

Linia de granita
Aceasta marcheaza sfarsitul primului obstacol. Pe o pista fara obstacole, aceasta indica cat de departe trebuie sa mearga mingea de la punctul initial de plecare a mingii pentru a ramane in joc. Regula este indeplinita de indata ce mingea a atins linia de granita. In acest fel linia de granita a fost "depasita in mod corect". Daca primul obstacol se identifica cu intreaga latime a suprafetei de joc, linia de granita se identifica cu capatul obstacolului.

Insemnele de repozitionare a mingii
Unde repunerea mingii in joc este permisa trebuie sa existe insemne. Acestea indica locul unde mingea poate fi plasata potrivit regulilor de repunere a mingilor.

Tinta
Gaura trebuie sa fie accesibila de la punctul initial de plecare a mingii dintr-o singura lovitura. Diametrul gaurii nu trebuie sa depaseasca 120 mm. Dimensiunile variantelor individuale trebuie sa se incadreze in aceste limite. Pentru variantele de mini-golf, miniaturgolf limita este de 100 mm.

Punctajul
Fiecare lovitura se considera un punct. Daca dupa 6 lovituri mingea nu a fost introdusa in gaura, se mai adauga inca un punct. Deci, cel mai mare punctaj care se poate obtine la o gaura este de 7 puncte.

Punctul initial de plecare si asezarea mingii
Pistele trebuie jucate in ordinea numerica. La inceputul fiecarei piste mingea trebuie sa fie asezata pe punctul initial de plecare si de asemenea atunci cand nu a trecut corect de linia de granita.

In toate celelalte cazuri mingea trebuie jucata de pe locul unde s-a oprit, exceptie facand urmatoarele cazuri :
• cand mingea a trecut de linia de granita jucata de pe punctul unde s-a oprit.
• cand o minge aflata in joc paraseste suprafata de joc dupa ce a trecut corect de linia de granite, va fi reasezata in punctul de unde a iesit din joc.
• cand o minge aflata in joc trece de un al doilea obstacol sau unul aditional intr-un mod neasteptat, va fi asezata dupa ultimul obstacol trecut in mod corect.
• cand o minge sta pe un obstacol sau o linie de margine, ea poate fi reasezata (numai cu mana) respectiv la 90 de grade fata de obstacol si pana la 30 cm fata de el, in directia gaurii sau la 90 grade fata de linia de de margine si pana la 20 cm in directia gaurii in vederea pregatirii unei noi lovituri.
• cand o minge s-a oprit intr-un obstacol, ea trebuie reasezata in directia din care a venit.
• cand o minge aflata in joc se rostogoleste peste linia de granite si se opreste, se va juca din acel punct de unde a trecut linia de granita.

Pozitia unei mingi reasezate sau miscate nu poate fi schimbata din nou inainte de lovitura. Daca o minge poate fi jucata numai de pe punctul initial de plecare, atunci fiecare lovitura trebuie efectuata din acel loc. Mingea trebuie sa atinga marcajul cu punctul sau de contact.

Obstacole
Obstacolele trebuie trecute in mod precis. Un obstacol se considera trecut atunci cand mingea atinge sau a atins linia de granita cu punctele sale de contact. O minge se considera ca fiind in gaura atunci cand intra in gaura si se opreste acolo. In acest context, „a se opri'” inseamna ca mingea nu poate iesi din gaura singura, fara ajutorul jucatorului.

Sfarsitul jocului
O pista se considera jucata in momentul in care mingea s-a oprit in gaura sau cand s-au efectuat 6 lovituri.

Traiectoria mingii
Un jucator poate atinge mingea in timpul jocului in interiorul suprafetei de joc numai sub supravegherea partenerilor de joc sau observatorilor (exceptie: asezarea sau miscarea mingii in zona marcata). Daca mingea trebuie ridicata pentru curatare, locul unde se afla trebuie marcat. Din momentul in care mingea trece de linia de granita corect, este permisa incalzirea sau racirea ei.

Fiecare jucator este responsabil de curatarea suprafetei de joc. Este permisa inlaturarea prafului si a mizeriei de pe suprafata de joc, chiar daca mingea se afla in miscare.

Dupa ce a fost lovita, mingea nu are voie sa fie influentata in mod voit nici de catre jucator, nici de catre alta persoana. Daca mingea a fost influentata din afara jocului (altfel decat de vreme), un observator poate (la cerere) sa ceara rejucarea loviturii, asigurandu-se ca jucatorul nu primeste un avantaj sau dezavantaj incorect. Daca o minge este miscata din nou sub influente externe dupa ce s-a oprit, aceasta trebuie reasezata pe punctul unde s-a oprit prima data.
www.mini-golf.ro

Adrese de producatori de terenuri de golf:
www.lommagolf.com
www.minigolfinc.com
www.tigerminigolf.com

Tags: jocafacereteren minigolfminigolf