Oportunitati de afaceri - Video-reporter independent

"Cine stapaneste cunostintele de baza ale operatoriei, poate sa-si cumpere o video- camera la mana doua si sa filmeze scurte reportaje locale pentru diverse posturi de televiziune", ne descrie foarte pe scurt aceasta afacere ziaristul Karsten Scheuren, din Munchen.

Cultura castravetelui anti-diabet

Vezi AICI detalii

Cresterea prepelitelor japoneze

Vezi AICI detalii

Magazin Online - cum sa pornesti propria ta afacere online

Vezi AICI detalii

Video-reporter independent, despre asta este vorba.. Intr-adevar, echipat cu o camera video portabila, stativ si microfon, un astfel de reporter realizeaza scurte reportaje si alte materiale filmate pentru statiile TV, intr-o maniera mai ieftina si mai flexibila decat binecunoscutele echipe de operatori. Activitatea lui vizeaza stirile scurte din regiune, care merg din ce in ce mai mult la inima telespectatorilor. Daca are loc inaugurarea unui hypermarket la periferia orasului sau un intreg cartier a ramas fara curent electric, video-reporterul este prezent, deoarece telespectatorii nu vor sa piarda astfel de evenimente din zona lor.

Piata este in continua crestere. Cererea pentru reportaje scurte  se mentine la cote inalte, iar acest lucru se poate remarca si in conturile cameramanilor independenti: ei reusesc sa ajunga lunar la o cifra de afaceri de circa 5.000 euro, din care le revine un profit de 70-80%, inainte de impozitare. In principal, video-reporterii realizeaza stiri si reportaje din actualitate pentru emisiunile de stiri, insa ei lucreaza si pentru magazine TV si emisiuni saptamanale de actualitate.

Ei deja o fac...

Cariera lui Karsten Scheuren in spatele camerei a inceput ca angajat la postul OTV din Holzkirchen si apoi la Bavaria-Film din Munchen. Din cativa ani buni lucreaza ca video-reporter independent pentru emisiunea RTL Live si pentru alte doua firme de productie, care, printre altele, asigura materiale pentru emisunea „Brisant" a postului ARD. Acum el a intrat puternic in afacere si realizeaza lunar o cifra de afaceri de circa 4.000 euro, din care aproximativ 70% ii raman ca profit inaintea impozitarii.
Comenzile le primeste telefonic de la posturile TV. Ca subiecte, el se axeaza pe evenimente sportive si interviuri, rezultand reportaje de cel mult trei minute si jumatate. Partea de montaj si de prelucrare a sunetului o realizeaza in studiourile  postului TV care va difuza materialul.

„Fara telefon mobil nu merge nimic", explica Scheuren. „Daca postul TV suna noaptea, trebuie imediat sa sar din pat. Daca nu dau de mine de doua ori, comenzile sunt date altcuiva, iar eu pot sa-mi caut un alt client".

Ca redactor sef  al canalului TV privat IN-TV din Ingolstadt, tanarul Jurgen Knopp nu s-a simtit niciodata prea confortabil. In loc sa stea toata ziua la masa de scris, lui ii placea mai mult pe strada, in contact direct cu lumea, filmand diverse reportaje la fata locului.

Visul lui Knopp s-a implinit cand IN-TV a inceput sa-si sporeasca numarul de emisiuni. Knopp a devenit video-reporter independent si a inceput sa realizeze scurte materiale pentru posturile din regiunea sa. Astazi, cu doua comenzi in medie pe zi, el reuseste o cifra de afaceri lunara estimata la 5.000 euro, din care 70% ii poate ramane ca profit inainte de impozitare. Face reportaje despre evenimente culturale, sportive, despre serbari, alegeri, accidente si, de fapt, despre tot „ce misca in orase". Comenzile posturilor TV sunt sortate in fiecare zi pe masa sa de lucru si apoi isi stabileste programul zilei. In cazul unor evenimente spectaculoase, el isi schimba programul, alegand ce este mai interesant. La sfarsit, merge in studiourile posturilor locale, monteaza banda si sunetul si trimite redactiei materialul gata pregatit de emisie.

„In Germania aceasta meserie nu este recunoscuta peste tot", povesteste Knopp. „De cele mai multe ori domneste ideea ca, fara o buna pregatire, nimeni nu poate sa filmeze materiale de calitate. Pe de alta parte insa, posturile mari de televiziune au inceput sa inteleaga ca, pentru un scurt eveniment local, nu este nevoie sa se trimita la fata locului o echipa standard formata din patru oameni, daca treaba poate fi facuta la fel de bine de un singur video-reporter. Meseria aceasta se poate invata, fie urmand cursuri de specialitate, fie incet-incet, acumuland experinta."

Claus Oldenbourg, 62 de ani, dovedeste ca si in Germania exista aceasta meserie de video-reporter de peste trei decenii. La inceputul anilor '60, el a absolvit un curs de formare in domeniul montajului sincron, iar apoi un altul pentru operatori si asistenti de imagine la firma producatoare de camere Arri, din Munchen.

„De la inceput voiam sa-mi realizez singur materialele. Un angajat al canalului bavarez mi-a propus acest lucru, dar trebuia sa am echipamentul meu propriu.  M-am hotarat foarte rapid si am cumparat o camera portabila la mana a doua, cu film de 16 mm si am obtinut primul meu contract", ne povesteste Oldenbourg cu mandrie. El are acum un contract permanent cu Bayerische Rundfunk si ajunge la o cifra de afaceri de 8.000 euro pe luna. „Daca vrei numai sa castigi rapid, atunci nu este loc pentru tine in aceasta bransa", spune Claus Oldenbourg. „In meseria aceasta de video-reporter trebuie sa existe si o adevarata pasiune pentru imagine, pentru optica in general.  Si in plus, trebuie sa stii exact ce solicita posturile de televiziune si sa indeplinesti 100% aceste cerinte."

Pasiunea este o parte a meseriei. Imediat dupa ocuparea Cehoslovaciei de catre trupele fostului pact de la Varsovia, in anul 1968, si odata cu blocarea transmiterii oricarei informatii, Oldenbourg a plecat la Praga cu un coleg, ca oameni de afaceri. Neobservati, ei au realizat primele filmari ale tancurilor sovietice si imaginile repsective au facut apoi inconjurul lumii.

Oldenbourg subliniaza importanta unor contacte foarte bune in randul autoritatilor (politie, pompieri, alte institutii) si nu numai. „In timpul Oktoberfest din anul 1980, pe la ora 23, m-a sunat cineva; niciodata nu am aflat cine a fost. Mi-a spus doar ca trebuie sa ma duc la Wies'n pentru ca s-ar fi intamplat ceva acolo. Astfel am fost primul camraman care a filmat la fata locului imagini despre atentatul cu bomba care a avut loc atunci."

Canalele private sunt principalul beneficiar

Responsabilii tuturor statiilor de televiziune, de la cele publice pana la cele locale, se gandesc sa intensifice colaborarea cu video-reporterii, dar inainte trebuie sa stabileasca foarte ce fel de materiale poate realiza un video-reporter independent.
In marea majoritate a cazurilor e vorba de stirile scurte, care dureaza 30 de secunde si prezinta evenimente din actualitate, cum ar fi sosirea victorioasa la aeroport a echipei de fotbal sau deschiderea vreunui festival. Un astfel de material poate fi realizat de un video-reporter independent fara greutati. Daca insa intervin conditii deosebite de luminozitate si sunet sau daca postul vrea sunetul original, atunci incep sa se vada limitele in realizarea unui material de catre un singur om. 

„Oportunitatile de implicare a video-reporterilor sunt reportajele scurte despre vreme, cum ar fi prima zapada sau o furtuna puternica, sau despre demolarea uneicladiri " spune Karsten Scheuren. „In aceste cazuri este suficient un singur video-reporter la fata locului, care sa traga pana la sapte cadre, sa faca o analiza evenimentului si sa predea apoi materialul postului TV."

Karsten Scheuren a dovedit adesea in reportajele sale de actulitati, ca un video-reporter poate sa faca singur si interviuri la fata locului. El isi aseaza camera pe un trepied, o porneste si conduce, din fata camerei, discutia cu partenerul de interviu. „Acest lucru este conditionat bineinteles de existenta unei anumite experiente. Dar calitatea interviurilor mele nu difera de cele realizate de o echipa de trei oameni", spune el cu mandrie. „Si, in plus, partenerul de interviu nu este inhibat, se comporta mult mai natural."

Chiar si la nivel international, in cazul unor situatii de criza sau razboaie, canalele de televiziune angajeaza adesea video-reporteri. Pentru acestia este o problema de curaj personal si acceptare a riscului. Unii s-au specializat in situatii periculoase, unde este mai bine sa mergi singur, decat cu o echipa care sa fie o tinta permanenta.

Profit intre 70 si 80%

Profitul unui video-reporter se ridica la circa 70-80% din cifra lunara de afaceri, iar cifra de afaceri depinde de urmatorii factori:

1. Contractele obtinute.
Daca un video-reporter incheie un contract cu un canal de televiziune pentru realizarea lunara a unei anumite cantitati de materiale, atunci el poate lua ca cifra de afaceri  valoarea contractului respectiv si se poate concentra exclusiv pentru producerea filmelor. Daca el filmeaza fara un contract prealabil, atunci vinderea materialelor catre un post TV va solicita o munca destul de solicitanta, iar onorariul primit va depinde de subiectul reportajului si de impactul asupra publicului.

2. Relatiile cu posturile TV.
Un mic post local dispune de regula de mai putini bani decat marile canale private sau publice. Chiar daca video-reporterii incepatori se indreapta catre canalele mici, ei trebuie sa ramana in contact cu statiile mari, care platesc onorarii ridicate. In acest fel se pastreaza posiblitatea, ca mai tarziu sa intre „in carti" si sa castige mai bine.

3. Organizarea activitatii.
Video-reporterul trebuie sa se organizeze foarte bine. Camera, acumulatorii si masina trebuie sa fie permanent in stare de functionare si aranjate ordonat. Timpul sau trebuie sa fie flexibil, astfel incat sa nu fie nevoit sa refuze un contract. Bineinteles, el trebuie sa cunoasca foarte bine zona in care activeaza si sa stie cele mai scurte rute pentru a ajunge cat mai repede la locul evenimentului.

4. Gradul de informare.
Pentru a lua cele mai bune decizii, un video-reporter trebuie sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla in regiune. Viitoarele subiecte se bazeaza tocmai pe aceste informatii. Foarte importante sunt contactele cu autoritatile locale sau centrale, cu politia, cu pompierii, pentru ca de aici pot proveni informatiile despre evenimente actuale.

Start ca liber profesionist

Daca vreti sa incepeti ca video-reporter independent nu aveti nevoie de nici un certificat. Mergeti doar la administratia financiara si va declarati jurnalist independent si veti primi de acolo un numar de inregistrare pentru plata impozitelor. Posturile de televiziune, atat cele private, cat si cele publice prefera sa lucreze cu liber profesionisti decat cu firme, in acest fel evitand obligatiile ce le-ar fi revenit ca angajator permanent sau ca parte a unui contract intre doua firme. In plus, exista avantajul ca liber profesionistii au costuri administrative mai reduse decat firmele.

Ca incepator, un video-reporter trebuie sa-si gandesca activitatea ca o firma, pentru ca, pe langa echipamentul strict necesar, trebuie achizitionate si dotarile necesare unui mic studio, in care sa va prelucrati filmul si sa montati sunetul. Posturile de televiziune asteapta in cadrul cooperarii cu alte firme, materiale gata pregatite pentru a intra in emisie si nu sunt de regula dispuse sa va puna la dispozitie tehnica proprie pentru prelucrarea materialelor dvs.

„In cazul posturilor TV private mici din provincie puteti avea acces usor si simplu la obtinerea unor contracte si puteti obtine o prima experienta benefica", spune Norbert Haimerl, director de programe al Grupului Regional TV. „O buna strategie este aceea de a va decide sa acoperiti o zona in care nu exista deocamdata nici o statie TV si sa oferiti materiale in exclusivitate celui mai apropiat post TV."

„Temescouting" inseamna cautarea de subiecte noi. Aflati din presa, de la televiziune, ce unde cand se intampla in regiunea dvs. Daca aveti contacte bune cu birourile de presa ale autoritatilor, politiei, pompierilor sau atelierelor de service mobile, atunci aveti deja un avantaj fata de concurentii neinformati. Subiectele posibile sunt:
* Cultura: muzee, expozitii, circ, concerte si spectacole de opera;
* Sport: manifestarile de la sfarsit de saptamana, concursuri scolare;
* Social: inaugurarea unei gradinite, vizite oficiale, petreceri, initiative cetatenesti, semnarea unor parteneriate intre orase.

[pagina_noua]

Arta manuirii camerei

Daca deja aveti ceva experienta in realizarea productiilor video, atunci nu va va fi greu sa respectati urmatoarele sapte reguli de baza. Daca in viitor va trebuie sa dati televiziunilor materiale brute, este suficient sa stapaniti aceste simple legi ale filmarii:

1. Miscati camera incet si cu grija, astfel incat ochii sa poata urmari imaginea pe monitor.

2. Filmarile cu "zoom" (transfocare pe subiect) necesita o manipulare absolut calma a camerei si trebuie realizate cu foarte mare grija. Un stativ cu un singur picior este util, dar un trepied este cel mai indicat pentru o miscare optima a camerei, fara tremuraturi. 

3. Evitati intoarcerea camerei in directia contrara unei miscari, pentru ca va avea un efect nenatural.

4. Daca in timpul miscarii camerei are loc o schimbare brusca de luminozitate, impartiti secventa in doua cadre separate.

5. Daca miscarea camerei se face in sus, focalizat pe o cladire, pot aparea deformari ale imaginii.

6. In cazul filmarii unei persoane, filmarea trebuie sa se realizeze de la nivelul ochilor celui filmat.

7. Dupa terminarea miscarii, camera mai trebuie sa ramana cateva secunde pe cadrul final, pentru ca dvs. sau tehnicianul sa puteti face ulterior un montaj mai bun.

Costuri de pornire

Daca ne referim la nivelul de amatori, exista pe piata camere digitale cu manevrabilitate facila, cu care puteti realiza scurte reportaje pentru televiziune. JVC ofera de exemplu un Multimedia - Camcorder GR - DV 1 pentru cca 2.000 euro. Camerele semiprofesionale, cum ar fi DCV digital de la Sony, costa, cu toata dotarea, circa 7.500 euro si aceasta reprezinta o alternativa avantajoasa pentru incepatori. Camera realizeaza inregistrari bune, care se preteaza unei pelucrari profesionale ulterioare. Dezavantaj: aceasta camera este indicata numai pentru reportaje scurte si nu toate posturile pot prelucra materialul.  Interesati-va in prealabil cu ce sisteme lucreaza viitorii dvs. clienti.

Camera noua sau second hand? Video-reporterii experimentati, care realizeaza reportaje complexe si lucreaza cu televiziunile publice, trebuie sa se orienteze catre un sistem Beta SP, care reprezinta standardul statiilor TV. La aceasta se adauga accesoriile, cum ar fi stativul, acumulatorii, aparatul de incarcat acumulatorii si reflectorul. Echipamentele standard pentru o camera Beta SP costa, la mana a doua, circa 20.000 euro. Marcile preferate in video-jurnalism sunt Sony, Panasonic, JVC si Ikegami.

„La asemenea preturi, fiecare video-reporter trebuie sa-si puna intrebarea daca nu ar trebuie sa investeasca de la inceput in tehnica digitala, care reprezinta tehnica viitorului," spune Ulrich Berls de la BAF din Munchen. Pentru o camera profesionala digitala platiti cam 25.000 euro. Daca vreti sa lucrati ca video-reporter nu numai in afara serviciului pe care il aveti, ci doriti sa intrati complet in afacere, atunci este recomandabil sa incepeti imediat cu o camera Beta SP.

Daca un video - reporter vrea sa-si monteze singur imaginile si sunetul, el are nevoie de o masa de montaj. O simpla masa de montaj cu doua aparate, fara posibilitatea realizarii si a montajului sunetului costa cam 25.000 euro. Daca vreti sa oferiti reportaje gata de emisie, aveti nevoie si de o masa de montaj simpla, dar care pe care sa se poata monta si sunetul. Cea mai ieftina din clasa profesionala costa cam 50.000 euro.

Cum folositi in mod optim si eficient echipamentul, depinde numai de pregatirea si de abilitatile tehnice pe care le aveti. Este absolut necesar sa consultati un specialist sau sa mergeti la un magazin specializat. La acest lucru nu se adauga numai elementele de baza, cum ar fi acuratetea imaginii, claritatea sunetului si un montaj corect, ci si respectarea structurii unui reportaj scurt.

Aparatura de montaj. Trebuie sa aveti cunostinte minime de taiere si montaj. Acesti factori sunt hotaratori pentru impactul pozitiv sau negativ al unui reportaj. „Exista ideea gresita depre aceasta meserie de video-reporter, ca este suficient sa stii sa dai drumul la camera pentru a face un reportaj. Cu un montaj necorespunzator sau cu o structura gresita a imaginilor nu se poate face nimic", explica Ulrich Berls.
Daca sunetul il realizati tot dvs. trebuie sa fiti atent la stil si fonetica, dar si la intonatie, tonalitate, dictie si viteza de exprimare. Fiti foarte autocritic si intrebati-va de fiecare data daca puteti trimite reportajul cu textul vorbit de dvs. Sunt cazuri cand nu aveti de ales. Sunt unele televiziuni, care din cauza bugetelor limitate nu au prezentator. Dar in cele mai multe cazuri, resursele financiare  ale video-reporterilor sunt depasite de costurile echipamentelor de montaj. Lasati mai bine in seama postului TV prelucrarea materialului.

Cum arata o zi din viata unui video-reporter

Luni, ora 8.00. Mobilul lui Karsten suna. La celalalt capat al legaturii este seful departamentului de la RTL Live din Munchen: „Unul dintre angajatii nostri nu mai este disponibil. Poti tu sa faci azi un reportaj despre meciul de baschet din prima divizie germana a celor cu deficiente locomotorii?"

Termenul limita de predare a materialului ora 18.00, adica pana atunci reportajul trebuie sa fie gata de emisie. Va fi transmis la 18.20 in cadrul emisiunii de stiri. Durata trebuie sa fie de 2 minute si 30 de secunde. Scheuren arunca rapid o privire peste agenda personala a zilei respective si accepta solicitarea postului.

Ora 16.00: Karsten a fost la meci, a filmat, iar acum postul TV ii pune la dispozitie studioul cu toata tehnica pentru doua ore. Aici el monteaza materialul si sunetul. Din 40 de minute de filmare, trebuie sa lase doar doua minute si 30 de secunde si sa realizeze apoi un comentariu adecvat si original. Povestea o are deja in cap, iar scenele interesante le-a marcat electronic inca din timpul filmarilor. „Nu vreau sa fac doar un comentariu pur sportiv. Mai important pentru mine sunt actorii si caracterul acestei intreceri sportive si aceste lucruri vor constitui baza de pornire in realizarea reportajului," spune Karsten Scheueren.

Ora 17.50: Karsten preda reportajul gata de emisie redactiei. Impreuna cu un redactor se uita pe material pentru a-l integra in program.

18.22: In rubrica sport a stirilor se difuzeaza reportajul lui despre meciul de baschet intre echipele de sportivi in carucioare; mii de munchenezi il privesc. In acest moment video-reporterul se afla deja pe drumul spre casa, avand in buzunar un onorariu de 250 euro.

Venituri - o simpla problema de negociere

Posturile de televiziune private platesc onorarii foarte diferite. In timp ce statiile locale mici platesc pentru un scurt reportaj un onorariu care acopera doar banii de buzunar, marile posturi private ofera chiar peste sumele platite de posturile publice.

Dar onorariile nu difera numai in functie de postul TV, ci si de calificarea jurnalistului si a materialului pe care il realizeaza. Jurgen Knopp primeste intre 50 si 150 euro pe zi pentru reportajele realizate pentru statia locala din Munchen. Conform unei intelegeri prealabile, unele statii acopera si costurile unor eventuale documentari; altele platesc un fel de diurna corespunzatoare unui cameraman, deci intre 200 si 300 euro. RHF live din Mannheim calculeaza onorariile in functie de eveniment si emisiunea in care este difuzat si plateste intre 150 si 500 euro.

Valoarea onorariului este o chestiune care se negociaza. Unele statii TV profita de lipsa de experinta a unor noi veniti in meserie, pentru a mentine remunerarea la niveluri scazute. „Din pacate exista si in acest domeniu destui colegi care, pentru un onorariu minim, muncesc mult si astfel reduc tarifele", sustine Jurgen Knopp din Ingolstadt. „Acestia castiga putin si creeaza dezavantaje bransei". De aceea este bine sa negociati dur. Pentru a avea un venit constant este bine sa stabiliti un anumit numar de reportaje pe care sa-l realizati, sa preluati singur o emisiune sau, cum a procedat Knopp, sa oferiti exclusivitate pentru evenimentele dintr-o anumita zona.

„In cazul ideal, un video-reporter care are masa proprie de montaj si poate oferi in fiecare zi reportaje gata de emisie poate castiga chiar si 10.000 euro pe luna. Cine lucreaza cu posturile publice castiga mai mult decat cei care colaboreaza cu posturile private, pentru ca ARD si ZDF au inca bugete foarte mari", ne spune Claus Oldenbourg.

Daca un video-reporter produce cu camera lui un material din actualitate de mare interes si are toate drepturile rezervate, il poate vinde mai multor televiziuni si, in acest fel, poate sa castige mai mult. In plus isi face si un nume in bransa. Evident el poate oferi exclusivitate unui anumit canal, dar in acest caz trebuie sa negocieze un onorariu mai mare decat cel obisnuit, pentru ca respectivul post poate vinde materialul, la randul lui, altor posturi.

Castigarea clientilor:
„Daca nu pe usa, atunci pe geam..."

La inceputul unei colaborari cu un post TV trebuie sa prezentati o caseta demo, adica o banda video care sa contina unele materiale-exemplu, pe care le-ati realizat dumneavoastra. Pentru aceasta inchiriati o camera video. Pentru o camera pentru amatori platiti cam 50 euro pe zi, iar pentru una profesionala care filmeaza in sistem Beta SP cam 200 euro. Pastrati pe banda evenimente locale deosebite, cum ar fi inaugurarea unei noi statii de metrou sau urmarile unui capriciu al vremii. Casetele trebuie sa fie de calitatea intai; cele mai bune de pe piata v-ar face o buna prezentare.

Caseta dvs. demo ar trebuie sa contina cam patru materiale, de cate doua-trei minute fiecare. La fiecare CV „atasati" si o copie a acestei casete. Daca o televiziune a difuzat deja un reportaj realizat de dvs., includeti-l in aceasta caseta. Nu uitati ca nu durata reportajului conteaza, ci renumele postului care l-a transmis.

Cu cat materialele dvs. sunt mai neobisnuite, mai actuale si mai socante, cu atat va fi postul TV mai interesat. Calitatea materialelor nu trebuie sa fie perfecta. Pentru ca tocmai materialele senzationale ale unor incepatori provoaca in randul telespectatorilor impresia autenticitatii.