O intamplare adevarata cu actorul Bob Hope

In 1938, compania producatoare de pasta de dinti Pepsodent i-a oferit lui Bob Hope un contract exclusiv pentru un radioshow.

Hope a acceptat si s-a apucat de treaba: a adunat un staff compus din scriitori consacrati in radio, regizori si actori, plus o orchestra si un trompetist celebru, Jerry Colonna, si a pus pe picioare un show ce se anunta un mare succes.

3 culturi profitabile - Goji Merisoare Aronia

Vezi AICI detalii

Ghid practic pentru realizat felicitari de lux

Vezi AICI detalii

Pasii catre o afacere de succes Berea Artizanala

Vezi AICI detalii

Au trecut insa 10-12 saptamani de repetitii pana cand Hope s-a declarat satisfacut de nivelul rasetelor din studio. (Radioul era inca la inceput si nu exista o metoda de evaluare a audientei. Singurul criteriu de apreciere consta in reactia publicului din studioul de inregistrare. Abia ulterior a aparut o companie de analizare a ratei de audienta numita Hooper Ratings, dar care in momentul lansarii emisiunii facea abia primii pasi in domeniu.)

Show-ul s-a difuzat apoi in mod regulat, fara intrerupere, si de fiecare data cand Bob Hope ii intreba pe cei de la Pepsodent daca sunt satisfacuti de rezultate, daca nivelul vanzarilor a crescut in urma difuzarii spectacolului, raspunsul suna destul de simplu: "Da, este in regula", lucru care-l facea pe actor sa creada ca ei nu sunt tocmai multumiti.

Intr-o zi, cam la un an de la lansarea spectacolului, vedeta a fost abordata de un barbat care juca golf la acelasi club. "Bob, vreau sa-ti multumesc", i-a spus acesta. Hope s-a gandit ca este doar un admirator, i-a multumit si a vrut sa treaca mai departe. "Nu", i-a spus respectivul, "vreau sa-ti multumesc pentru ca m-ai facut milionar". Bineinteles, Bob n-a inteles nimic si a cerut detalii.

A aflat astfel ca omul conducea o mica fabricuta de ambalaje mostenita de la tatal sau, care avea printre clienti si firma Pepsodent. "Cam acum 6 luni, Pepsodent si-a dublat comenzile de cutii pentru pasta de dinti, iar o saptamana mai tarziu si le-a triplat", i-a povestit acesta lui Hope. "Atunci am renuntat la celelalte contracte si am inceput sa lucrez doar pentru Pepsodent. Si am devenit milionar. Bob, iti multumesc inca o data."

Hope a ramas interzis. Nimeni de la Pepsodent nu-i spusese despre aceasta explozie a vanzarilor, doar o intamplare l-a facut sa afle cat de buna era emisiunea sa si ce audienta extraordinara avea. Asa ca, dupa un timp, cand a venit momentul reinnoirii contractului, Bob Hope a negociat una dintre cele mai mari cresteri de onorariu din istoria radioului. Si el n-a uitat niciodata aceasta lectie: in decursul anilor, a avut grija ca numele sau sa fie asociat cu al celor mai mari sponsori, ale caror produse le recomanda entuziast in reclamele radio-TV.

Alti actori de talia sa au considerat ca acest lucru reprezinta o degradare a statutului lor de vedete, dar Hope nu s-a aliniat acestei pareri. Dupa Pepsodent, el a lucrat pentru Crysler, apoi pentru Texaco - o relatie care i-a adus, in 1974, 4 milioane de dolari pentru un contract de 5 ani (o suma nemaiauzita la acea data).

Iar in anii '80 el a primit 3 milioane de dolari de la compania Soothvestun Bell Telephone pentru promovarea cartii lor de telefon, lucru care a insemnat trei zile de filmare. In California, a facut numeroase clipuri publicitare pentru firma Cal Fed Bank, al carui actionar majoritar era. Ultima sa aparitie la televizor, la varsta de 95 de ani, a fost intr-o reclama pentru K'Mart.

Si totul s-a intamplat deoarece un producator de cutii de carton i-a spus "Multumesc" cu zeci de ani in urma. Uneori, cele mai bune lectii le primim de unde ne asteptam cel mai putin.