Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Confectionarea de puzzle-uri cu piese din lemn

de Idei de afaceri 10 Nov. 2022 906

Stiti, desigur, ce este un puzzle. O imagine descompusa in zeci, sute sau chiar mii de piese cu contur neregulat, a carei refacere prin pozitionarea corecta a tuturor acestor piese constituie o adevarata provocare, cu atat mai interesanta si mai atractiva cu cat numarul pieselor este mai mare sau imaginea mai complexa.

Peste tot in lume, oamenii petrec nenumarate ore incercand sa rezolve asemenea provocari si sunt atat de acaparati de ele incat pierd complet notiunea timpului.

Pasii catre o afacere de succes Berea Artizanala

Vezi AICI detalii

Cum sa faci bani din vanzarile pe Amazon

Vezi AICI detalii

3 culturi profitabile - Goji Merisoare Aronia

Vezi AICI detalii

Nu e de mirare deci ca acest joc este considerat unul dintre cele mai pasionante moduri de petrecere a timpului liber si, totodata unul dintre cele mai simple, pentru ca nu necesita baterii sau alte accesorii.

Dar trebuie observat ca atractivitatea unui puzzle sporeste considerabil daca imaginea care trebuie formata are o semnificatie aparte pentru client, adica daca este personalizata.

Una este sa asamblezi o imagine oarecare din natura si alta sa asamblezi o poza format mare in care sa apara membrii familiei, casa in care locuiesti, un moment amuzant din concediul care tocmai s-a incheiat sau sigla propriei firme.

In conditiile in caree acest puzzle personalizat este realizat din lemn, el devine o amintire durabila care poate intra in patrimoniul familiei, putand fi lasat chiar mostenire. Va propunem in continuare sa infiintati un atelier care sa produca la comanda astfel de puzzle-uri, cu un profit mai mult decat atractiv.

Scurt istoric al jocului de puzzle

Primul puzzle a aparut in jurul anului 1760, cand John Spilsbury, un gravor londonez, cauta o modalitate prin care sa le usureze copiilor invatarea geografiei. Ideea lui a fost sa lipeasca o harta a Europei pe o bucata de placaj si sa o decupeze apoi cu ajutorul unui ferastrau fin, urmarind granitele fiecarui stat.

Formarea continentului european din statele (piesele) componente devenea astfel o ocupatie foarte interesanta, pe care copiii o practicau din placere, fara sa realizeze ca astfel capata cunostinte solide despre continentul lor. Era exact ceea ce urmareau parintii: sa-si vada odraslele stand linistite cateva ore... invatand.

Primul puzzle a avut asadar un rol educational si acest rol s-a pastrat pana prin anul 1820.

In acel an puzzle-urile au migrat spre zona divertismentului, oferind publicului (format in principal tot din copii) imagini cu animale sau scene din povesti. Tehnologia de realizare era cam aceeasi cu cea imaginata de Spilsbury: imaginea era lipita sau pictata pe o bucata de placaj, iar pe fata opusa se trasa cu un creion conturul viitoarelor piese ale puzzle-ului (aceste marcaje se observa si acum pe spatele pieselor manufacturate in acea perioada).

Decuparea se facea cu un ferastrau cu panza ingusta – jigsaw, in engleza – si aceasta operatie, nu foarte complicata, presupunea totusi un oarecare antrenament.

Lucrurile au devenit mai simple odata cu introducerea puzzle-urilor pe suport de carton, in anul 1880, si s-au simplificat chiar si mai mult la inceputul secolului XX, cand au aparut matritele de stantare. O astfel de matrita putea realiza dintr-o singura miscare decuparea tuturor pieselor (vezi capitolul „Tehnologia de obtinere a unui puzzle").

Pe la 1900 existau pe piata puzzle-uri pe suport atat din lemn, cat si din carton. Cele din lemn presupuneau sa fie decupate manual, bucata cu bucata, si din acest motiv erau mai scumpe: un puzzle de 500 de piese din lemn costa 5 $ in 1908, cu mult peste posibilitatile unui muncitor obisnuit, care castiga 50 $ pe luna.

Ca urmare, astfel de puzzle-uri erau cumparate in general de persoanele bogate, care apreciau durabilitatea si estetica unui puzzle manufacturat din lemn, in timp ce paturile mai sarace se multumeau cu puzzle-uri stantate in carton, la pretul de 25 de centi.

In acei ani, piata jocului de puzzle era intr-o continua dezvoltare, lucru datorat faptului ca si adultii ii descoperisera farmecul. Nu era deloc ceva neobisnuit ca oameni in toata firea sa sara peste mese „doar ca sa mai puna o piesa" sau sa faca nopti albe incercand sa-i dea de capat unui puzzle foarte complex.

Dar merita: nimic nu se putea compara cu sentimentul de satisfactie care se citea in ochii lor cand ajungeau sa aseze la locul ei ultima piesa, dupa ore sau chiar zile intregi de chin.

Pentru ca intr-adevar era vorba de un chin – cele mai multe piese erau decupate exact dupa linia care separa doua zone de culori diferite, astfel ca nu existau piese de tranzitie, in doua culori, care sa semnaleze, de exemplu, ca zona rosie (acoperisul unei case) se potriveste cu zona albastra (cerul).

Mai mult chiar, spre deosebire de puzzle-urile pentru copii, cele pentru adulti nu aveau pe cutie imaginea care trebuia obtinuta si, colac peste pupaza, titlul jocului era vag sau derutant, astfel ca subiectul ramanea un mister pana spre final, cand ultimele piese isi gaseau pozitia corecta.

In urmatoarele doua decenii, pana spre sfarsitul anilor '20, puzzle-urile si-au consolidat pozitia foarte buna pe piata jocurilor din S.U.A.

O cunoscuta firma, Parker Brothers, chiar a renuntat complet la productia altor jocuri si s-a axat strict pe manufacturarea puzzle-urilor, bazandu-se pe rerea mereu consistenta din partea publicului (subiectele solicitate erau extrem de diverse, mergand de la scene sentimentale pana la imagini cu avioane sau vapoare moderne).

A venit apoi Marea Criza din 1929, cand, din cauza dificultatilor economice, somajul s-a instalat la ordinea zilei si veniturile marii majoritati a populatiei au scazut dramatic. Surprinzator insa, vanzarile de puzzle-uri au explodat. Explicatia?

Acest joc devenise peste noapte principalul mijloc de divertisment, datorita pretului sau scazut: oamenii nu mai aveau bani de restaurante si cluburi de noapte si cautau o distractie ieftina care sa le ocupe timpul (pe care-l aveau din belsug). Iar puzzle-ul constituia solutia – putin costisitoare, amuzanta si cu un rol extraordinar in reducerea stresului!

Rezolvarea unui joc de puzzle furniza o evadare placuta din lumea plina de probleme pe care o crea somajul si crea totodata un sentiment de satisfactie greu de obtinut prin alte mijloace.

In plus, multi au vazut atunci in manufacturarea puzzle-urilor o oportunitate de afaceri: arhitecti, tamplari sau mici meseriasi fara slujba s-au apucat sa proiecteze si sa decupeze la domiciliu jocuri de puzzle si sa le vanda sau sa le inchirieze pe piata locala. In mai toate farmaciile sau librariile au aparut puzzleuri de inchiriat, la tarife cuprinse intre 3 si 10 centi pe zi, in functie de dimensiunile jocului.

O alta directie in care s-a dezvoltat piata acestui produs a fost cea publicitara. In 1931, firma Einson-Freeman din New York a inceput sa ofere gratuit mici jocuri de puzzle tuturor clientilor care achizitionau un anumit produs.

Puzzle-urile respective reproduceau exact produsul achizitionat, tinand astfel in atentia publicului numele si oferta firmei. Un an mai tarziu a fost lansata oferta de „puzzle saptamanal" – un joc de 25 de centi pe suport de carton care aparea pe piata in fiecare miercuri, de fiecare data cu alta tema-surpriza, si care crea o adevarata isterie: oamenii se grabeau sa il achizitioneze si sa fie primii care il rezolva in cercul lor de prieteni (vanzarile atingeau 10 milioane de exemplare saptamanal!).

De mare succes erau cele care aveau ca subiect scene din filmele la moda ale vremii.

In aceste conditii, producatorii de puzzle-uri din lemn, decupate manual si cu preturi mari, au trebuit sa faca eforturi serioase ca sa-si pastreze clientii.

Strategia adoptata de ei a fost sa insiste pe calitate (aspect la care puzzle-urile saptamanale produse in serie stateau mai prost) si sa-si promoveze oferta catre persoane cu greutate: vedete de cinema, industriasi sau chiar fete regale.

O inovatie a firmei Par Puzzles, ale carei produse erau considerate Rolls Royce-urile puzzle-urilor, a constat in personalizarea ofertei, in sensul ca multe piese ale jocului destinat unui anumit client reproduceau, stilizat, chiar numele acelui client.

Tot Par Puzzles a introdus si jocul cu margini neregulate, mult mai dificil, deoarece rezolvarea nu mai putea incepe cu piesele de colt sau de margine. Si in fine, o alta gaselnita a aceleiasi firme a fost lansarea „puzzle-urilor de viteza", care trebuiau rezolvate intr-un anumit interval de timp numit „recordul producatorului".

Sa bati „recordul producatorului" insemna o satisfactie suplimentara pe langa satisfactia rezolvarii in sine a jocului, dar ea nu putea fi obtinuta decat de catre cei mai experimentati si mai rapizi dintre clienti.

Dupa al doilea razboi mondial, puzzle-urile din lemn au intrat in declin: costul realizarii lor manuale, prea mare, se reflecta serios in pretul produsului final si asta le facea inaccesibile publicului larg.

In acelasi timp insa, progresele in domeniile litografiei si stantarii au facut ca puzzle-urile din carton sa fie foarte atractive, in special cand firma Springbok a scos pe piata puzzle-uri cu reproduceri de foarte buna calitate dupa picturi celebre.

In 1974, a mai fost o incercare de revigorare a puzzle-urilor din lemn, venita din partea companiei Stave Puzzles, dar acest demers a condus pana la urma spre descoperirea unei nise noi – cea a puzzle-urilor tridimensionale, care presupun asamblarea mai multor piese din lemn pentru a forma un anumit obiect.

Puzzle-urile clasice din lemn nu au disparut insa de pe piata: ele continua sa existe si acum, iar manufacturarea lor este chiar foarte profitabila, dar strict ca afacere a unor artizani individuali, care lucreaza pe baza de comanda.

In ziua de astazi, la moda sunt puzzle-urile din carton, care ofera doua directii foarte simple si foarte banoase de dezvoltare: foto puzzle-urile personalizate si puzzle-urile promotionale. Pana vom vorbi insa despre ele, sa vedem care este..tehnologia de obtinere a unui puzzle

Asa cum am explicat anterior, un puzzle poate fi realizat din lemn sau din carton. In ambele cazuri este vorba de imprimarea sau lipirea unei imagini pe un suport (lemn sau carton) si decuparea ulterioara in piese dupa un anumit model. Acest model

- pattern, in engleza – este cel care contureaza impartirea suprafetei puzzle-ului in piese individuale si tot el stabileste numarul si forma acestor piese.

Astfel, in functie de pattern-ul de decupare, o imagine poate avea 20, 100 sau 500 de piese (cu cat numarul de piese este mai mare, cu atat imaginea este mai greu de asamblat), iar pentru avansati exista chiar si puzzle-uri de 10.000-15.000 de piese, la care lucreaza o intreaga familie timp de mai multe luni si care ocupa in final o suprafata de cativa metri patrati.

In privinta formelor pieselor nu exista absolut nicio limita. Pentru productia de serie s-a incetatenit un pattern clasic, dar si acesta poate fi modificat fara prea mari probleme.

De mentionat ca formele pieselor trebuie sa fie destul de complexe si cat mai asemanatoare, pentru ca acest lucru sporeste dificultatea asamblarii: jocul isi pierde farmecul daca utilizatorul iti da seama cu usurinta cam ce fel de piesa trebuie sa caute pentru a completa o anumita pozitie si, mai mult chiar, daca o gaseste rapid. Satisfactia pe care o ofera un puzzle vine tocmai din dificultatea rezolvarii lui.

Concret, iata ce presupune tehnologia de manufacturare a unui astfel de joc:

Puzzle-uri din carton

Aceste puzzle-uri sunt in momentul de fata incomparabil mai raspandite decat cele din lemn si asta pentru ca se produc mult mai repede si mai usor (nu e nevoie de abilitati speciale).

In principiu, e nevoie de un calculator, un scanner de rezolutie foarte buna, o imprimanta color performanta format A4 si de un set de echipamente si accesorii format din:

- o presa

- o placa de stantare

- o rama

- hartie de 80 g/mp, cu aspect cat mai estetic

- carton de 1,5-2 mm grosime

- adeziv

- pungi si cutii de ambalare preimprimate

Procedeul de lucru este urmatorul: imaginea care va constitui subiectul puzzle-ului este scanata si prelucrata pe calculator, apoi este printata color, in formatul dorit, pe hartia de 80 g/mp.

Dupa care printul se lipeste pe o bucata de carton de aceleasi dimensiuni si, optional, el este trecut printr-un aparat de laminare pentru a i se da un aspect lucios, mai profesionist.

In acest moment, imaginea puzzle-ului nu mai necesita nicio prelucrare – ea arata exact asa cum va aparea pe cutia jocului –, ca urmare se poate trece la operatia urmatoare: decuparea in piese, prin intermediul placii de stantare si al presei.

Placa de stantare este elementul activ care realizeaza operatia de taiere a cartonului. Ea consta dintr-un ansamblu de lame de metal cu muchii ascutite fixate pe o placa de lemn, aceste lame fiind in asa fel profilate incat sa urmareasca exact contururile pattern-ului.

Cu alte cuvinte, placa de stantare este o reproducere fidela a pattern-ului, realizata din lame taietoare. Atunci cand va fi presata pe cartonul puzzle-ului, ea va realiza dintr-o singura miscare decuparea acestuia in cele 20, 50 sau 100 de piese (evident, fiecare pattern necesita propria lui placa de stantare).

Pentru ca operatia de presare sa se faca eficient si fara erori sunt necesare doua elemente: 1) o rama de fixare care sa pozitioneze corect cartonul fata de placa de stantare si 2) o presa suficient de puternica pentru a asigura forta necesara taierii unui carton de 1,5-2 mm grosime.

Aceasta presa poate fi si una realizata artizanal, prin mijloace proprii, dar pe piata internationala exista si oferte de prese automate, destinate special realizarii de puzzle-uri. Va prezentam in imaginile alaturate cateva variante, ale caror preturi oscileaza intre 2.500 si 8.000 $.

Practic, este vorba de un echipament alimentat cu energie electrica, ce forteaza rama de fixare (in interiorul careia se afla cartonul puzzle-ului si placa de stantare) sa treaca printre doi cilindri care realizeaza presarea. Este acelasi principiu ca la storcatorul manual de rufe.

Mai exact, rama este „aspirata" printre cei doi cilindri, centimetru cu centimetru, si acestia preseaza placa de stantare in cartonul puzzle-ului, astfel ca la terminarea cursei decuparea a fost efectuata.

Puzzle-ul este acum gata: imaginea a fost decupata, iar piesele finite nu mai trebuie decat sa fie scoase din rama si ambalate intr-o punguta de plastic si apoi intr-o cutie imprimata cu imaginea intreaga. Totul a durat doar cateva minute, incepand din momentul scanarii pozei.

Puzzle-uri din lemn

Ca sa manufacturati un puzzle din lemn va trebuie placi dintr-un lemn de calitate, un ferastrau cu panza subtire, ceva indemanare si... timp, pentru ca un astfel de puzzle nu se poate realiza decat manual. In principiu este vorba de acelasi lucru ca si mai sus – lipirea/imprimarea unei imagini pe un suport si decuparea ulterioara intr-o multime de piese mici, cu precizarea insa ca intervin cateva diferente majore.

Prima este legata de materialul folosit, anume lemnul. Nu orice lemn este potrivit pentru a fi transformat in piese de puzzle – trebuie sa fie un lemn dens, solid, stabil, cu o granulatie potrivita pentru a fi taiat usor.

Exista destule specii care indeplinesc aceste conditii: mesteacanul, lemnul de trandafir, frasinul, artarul, ciresul. Mai putin indicate, dar in regula totusi, sunt stejarul, plopul si cedrul, in schimb lemnul de brad trebuie evitat complet.

Apoi, este absolut necesar ca acest lemn sa aiba o umiditate de cel mult 8%. Ca sa ajunga la aceasta limita, el trebuie sa fie uscat un timp indelungat si din acest motiv este mult mai scump. Mai mult chiar, dupa ce este adus la 8% intervin conditii speciale de depozitare, pentru ca el sa nu absoarba apa din aer.

Daca absoarbe apa, o absoarbe neuniform – mai mult spre margini, mai putin in interior – si astfel se creeaza tensiuni care, in momentul decuparii cu ferastraul, duc la craparea lemnului.

Tensiunile apar si datorita depozitarii scandurilor in pozitii nepotrivite, de exemplu in pozitie verticala sau sprijinite de un suport oarecare, cand se pot curba datorita propriei lor greutati. Modalitatea corecta de pastrare a scandurilor este in pozitie orizontala, pe o suprafata perfect plana, atat inainte, cat si dupa uscare

A doua diferenta majora fata de puzzle-urile stantate din carton consta in modalitatea efectiva de decupare: in cazul celor din lemn aceasta operatie se face manual, folosind fie un ferastrau de traforaj, fie un ferastrau electric cu panza subtire verticala (numit jigsaw sau scrollsaw).

In primul caz, placa de lemn care poarta imaginea puzzle-ului este fixata intr-o menghina si decuparea se face ca la traforaj, urmarind liniile pattern-ului desenat pe spatele placii.

In al doilea caz, placa este impinsa de catre manufacturier spre panza aflata in miscare a ferastraului electric, urmarind de asemenea liniile pattern-ului.

Operatia necesita indemanare si experienta. O decupare reusita este cea in care contururile pieselor rezultate sunt foarte line si foarte uniforme, astfel incat ulterior sa nu mai fie necesara decat o usoara slefuire cu un glaspapir de granulatie mica. O decupare grosiera implica o slefuire grosiera, iar asta conduce la erori de imbinare a pieselor, ca urmare puzzle-ul va fi un rebut.

A treia diferenta se refera la productivitate. Realizarea unui puzzle din lemn este aproape o arta si aici nu poate fi vorba de productie de serie. Se lucreaza strict la comanda, cu imaginea adusa de client si, eventual, dupa pattern-ul solicitat de client.

Flexibilitatea procesului manual de productie permite acest lucru: piesele pot avea absolut orice forma – pot fi litere, animale sau diverse obiecte stilizate care, pentru client, au o anumita semnificatie.

Posibilitatea aceasta de personalizare a puzzle-ului constituie unul dintre avantajele puzzle-urilor din lemn, alaturi de durabilitatea pieselor.

In privinta durabilitatii, practic nu se poate face comparatie cu varianta din carton – un puzzle din lemn rezista chiar mai mult de 100 de ani si poate fi transmis din generatie in generatie, ca un obiect de patrimoniu al familiei. Iar pentru un client care vede in puzzle mai mult decat o distractie de moment, acest lucru conteaza foarte mult.

Dezavantajele ar fi doua: de la lansarea comenzii pana la receptionarea produsului finit, clientul poate astepta chiar si doua saptamani, un lucru normal insa daca ne gandim ca durabilitatea si calitatea cer timp.

Apoi, un puzzle din lemn inglobeaza pricepere, migala, simt artistic, adica munca si talent si ajungem astfel la cel de-al doilea dezavantaj: pretul ridicat.

Un manufacturier cere in general un pret de 0,5- 1 $ per piesa, astfel ca pretul unui joc cu 500 de piese se ridica la cateva sute bune de dolari. Pentru o opera de arta care va fi transmisa din generatie in generatie nu este insa deloc mult. Important este ca oferta sa ajunga la persoanele potrivite

de Idei de afaceri
Redactia Idei de afaceri este formata dintr-un colectiv de 3 autori cu experienta in domeniile care formeaza intreaga sfera a lumii afacerilor. Ei va livreaza cele mai importante si relevante noutati.

Tags: puzzleafacere cu puzzlepuzzle din lemnpuzzle din carton

Urmareste-ne pe Google News

Aboneaza-te GRATUIT la Newsletter-ul Idei de afaceri

Idei de Afaceri pentru 2025. 5 idei de profit maxim

Adauga adresa de email si vei primi GRATUIT raportul special

Citeste Raportul Special GRATUIT

Idei de Afaceri pentru 2025. 5 idei de profit maxim

Adauga adresa de email si vei primi GRATUIT raportul special

Idei de AFACERI 2024

Afaceri la cheie

Administreaza preferintele

Confectionarea de puzzle-uri cu piese din lemn

Scurt istoric al jocului de puzzle

Puzzle-uri din carton

Puzzle-uri din lemn