Istoria serviciilor de curierat rapid in Romania

1. Augustin Nicolae Plesa a pus bazele firmei de curierat  rapid Cargus in 1991. Dotarea de inceput: un apartament la etajul trei intr-un bloc din zona Garii de Nord, un Oltcit pentru livrari, un telefon si o mica suma pentru anunturi publicitare si fluturasi. Au mai aparut apoi un ventilator, un aparat de radio si… un angajat, la patru luni de la demararea afacerii.

“Am ales serviciile de curierat deoarece aceasta afacere presupunea mai multa munca si mai putini bani, iar bani, pe vremea aceea, nu prea erau”, isi aminteste Augustin Plesa. “Ma descurcam singur, eu centram, eu dadeam cu capul. Primeam comenzile si le livram, toata ziua eram pe drumuri. Aveam uneori chiar si 10-15 livrari pe zi si ajungeam seara acasa daramat.”

De fapt aceasta munca titanica a fost principala investitie in afacere si ea a continuat si dupa ce lucrurile au prins contur: “Pe masura ce ne dezvoltam, aveam nevoie de colaboratori in toate orasele mari, dar si in cele mici, si a trebuit sa ii cautam, sa-i gasim, sa-i selectam, sa-i instruim si sa-i specializam. Am fost nevoiti sa facem multe deplasari in acest scop, am stat de vorba cu o multime de oameni si ne-am lovit de o multime de surprize.”

Know-how-ul a fost obtinut din mers, invatand pas cu pas. “Am fost in decursul anilor atat destinatar cat si expeditor de documente, mostre si atatea altele”, spune dl Plesa. “Am aflat astfel foarte exact ce presupune un serviciu de curierat, care sunt pretentiile unui client si ce trebuie facut pentru satisfacerea lor. Mi-am dat seama ca dorintele mele din perioada cand foloseam servicii de curierat sunt dorintele fiecarui client de-al meu. Totodata, lucrand cu mari curieri internationali, am invatat cate ceva de la fiecare dintre acestia.”

“Cele mai mari dificultati de-a lungul anilor le-am intampinat in momentele in care drumurile deveneau impracticabile din cauza inundatiilor sau a zapezii. Oamenii nostri calatoreau atunci chiar si cu barca pentru a face la timp livrarile.”

2. Mihai Dorin Nicula s-a apucat de curierat in 1995: “Ideea mi-a venit la scoala. Eu am facut MBA-ul (Master Business Administration, n.r.) si acolo aveam diverse studii de caz de afaceri de succes, iar unul dintre ele era United Parcell Services - o firma de curierat din S.U.A., care a inceput acum 80 de ani. Si ne-am hotarat, eu si doua colege de la Master, sa ne apucam si noi de asa ceva, mai mult ca un exercitiu pentru ca, in acest timp, aveam slujbe excelente. Atunci, in 1995, am apreciat ca mediul economic romanesc avea oarecare asemanari cu cel american din anii ’20.

Am inceput prin a pune la punct un plan de afaceri ca la carte, si in varianta optimista, si in varianta cu risc maxim, sa ne asiguram ca nu ramanem in pana de bani. La realizarea lui ne-am bazat pe cunostintele noastre, pentru ca noi am facut si Marketing, si Finante, si altele. Obiectivul mare era sa devenim internationali, adica sa intram in colaborare cu o mare firma internationala de curierat (erau atunci doar vreo 10 astfel de firme in lume), urmand ca, dupa aceea, unul din noi sa se implice mai tare in management si sa conduca afacerea, iar ceilalti sa ramana actionari.”

Primii pasi in aceasta activitate. “Primul pas a fost sa ne aranjam un sediu. Am avut un apartament pus la dispozitie de familia mea, dar era neamenajat si a trebuit sa-l facem sa arate ca un sediu de firma. Am zugravit, am scos niste usi, am desfiintat o debara, am schimbat bucataria complet, am cumparat mocheta, mobila nou-nouta si echipamentul necesar: un copiator, un fax, doua calculatoare, trei biciclete, o masina, tricouri inscriptionate cu numele firmei pentru curieri, stampilute, materiale publicitare.

Apoi am recrutat personalul - curieri, secretare etc. N-am cheltuit toti banii pe care i-am avut (cca 12.000 $), deoarece, conform planului de afaceri pe care-l facusem, urma ca timp de 3-4 luni sa nu ne putem acoperi din venituri cheltuielile curente, asta pana reuseam sa intram intr-o retea internationala.

Ca sa reusim acest lucru, am alcatuit un material de prezentare a firmei noastre, un “company profile”, bine conceput, cu poze, cu multe detalii, l-am trimis firmelor mari din domeniu si am primit doua raspunsuri pozitive: de la o firma din Australia, cu o filiala in Elvetia, si de la firma japoneza Overseas Courier Service (OCS).

Seful pentru Europa al OCS se intampla sa fie chiar atunci in Romania pentru a gasi un partener local. Avea vreo 5 variante si ne-a contactat si pe noi. Elvetienii au venit si ei aici sa discute, dar pana la urma au ajuns la concluzia ca piata romaneasca nu este coapta inca si s-au retras. Japonezii au fost mai hotarati. Ne-au propus o luna de test, le-a placut cum ne-am descurcat si apoi am incheiat un contract permanent.”

In ce constau serviciile oferite? “Obiectul nostru de activitate era curierat rapid intern si international, in sistem din usa in usa, adica preluam pachetul de la expeditor si il expediam destinatarului, prin curieri. Curierii nostri aveau uniforme in culorile firmei, legitimatii, carti de vizita si o stampiluta cu un cod personal pe care o aplicau pe documentul de expeditie atunci cand preluau un pachet. Daca expedierea se facea in strainatate, sarcina noastra era sa punem pachetul pe cursa de avion, urmind ca el sa fie preluat de reprezentanta OCS din tara de destinatie. La fel si noi, aici, preluam pachete trimise din strainatate pentru Romania.

Mai aveam si un serviciu “flower express”, adica trimiteam buchete de  flori la adresa indicata de client, precum si un serviciu de “mailing”. Ce-nsemna asta: sa zicem ca o firma organiza un eveniment, de exemplu o prezentare de produs, si trebuia sa trimita 200 de plicuri cu invitatii si sa fie sigura ca acestea ajung. Atunci apela la noi si noi ii aduceam confirmari de primire de la toti destinatarii.”

Comenzi mai deosebite. “Am avut multe comenzi deosebite. De exemplu, la un moment dat un client mai vechi al nostru a apelat la noi sa trimitem la Cluj o antena de 6 metri lungime, cu elementi, cu niste chestii curbate din aluminiu, o grozavie. Bineinteles, curierii nostri n-au zis “Nu”. Prima data s-au gandit ca o demonteaza, dar nu s-a putut sub nici o forma, toate elementele erau sudate. In tren n-au putut s-o bage, ca partea din spate era foarte mare, asa ca au adus-o la firma si s-au tot gandit cum s-o expedieze. In timpul asta, antena statea sprijinita de un perete si ne incomoda pe toti, de nu mai putea nimeni sa se miste prin incapere. Pana la urma au gasit, prin niste relatii personale, un camion care pleca la Cluj si au rezolvat problema.”
     
Scurta fisa a afacerii
Curieratul este o activitate oarecum sezoniera. Exista perioade foarte solicitante, de Sarbatori, cand oamenii se inghesuiesc sa trimita tot felul de pachete si cadouri si perioade mai putin aglomerate (ianuarie, august) cand lumea vine sau pleaca in vacanta. Din aceasta cauza, numarul angajatilor variaza intre 24 si 34, pentru o firma care opereaza doar pe aria unei localitati.

“Pentru perioadele pline, trebuie sa ai intotdeauna 10 angajati de rezerva pentru a putea onora comenzile primite”, sugereaza A.S., directorul unei firme de curierat din Bucuresti. “Foarte important este sa anticipezi cand va fi aglomerat, pentru a putea specializa personalul necesar. De exemplu, exista angajati care au plecat de la firma din diverse motive, apoi au revenit. Acestia trebuie instruiti din nou si, de obicei, ii folosim in perioadele solicitante. Niciodata nu angajam oameni ocazional, sa transporte un colet.”

Modul de desfasurare a activitatii este foarte simplu: clientul suna la telefon, secretara preia comanda (cateva detalii despre expeditor, despre pachet, unde trebuie sa ajunga coletul), un curier merge si preia pachetul, apoi il transmite la destinatie in cel mai scurt timp posibil. In perioadele aglomerate, programul normal, de luni pana vineri intre orele 8.30 si 19.00, poate fi marit, important este ca beneficiarul sa fie multumit. O solutie ar fi crearea unui “hot-line”, pe care un angajat sau un robot telefonic sa preia verbal comenzile din timpul noptii. Astfel, exista siguranta ca nici un client intarziat nu va fi pierdut.

Ambalajele mai mici si scrisorile sunt de obicei transportate cu bicicleta, cele mai mari, cu masina. O firma care isi desfasoara activitatea pe plan local poate oferi doua tipuri de servicii: regular – in care timpul de colectare este de 1 ora, iar cel de livrare este cuprins intre 2 si 4 ore, in functie de adresa destinatarului si expres – in care colectarea se face in 30 minute, iar livrarea imediat. In cazul unei operari pe arie nationala, expeditia pachetelor dureaza 24 de ore sau chiar mai putin. Sistemul door-to-door presupune respectarea dorintelor si intereselor clientilor, ceea ce inseamna mai mult decat un simplu serviciu de curierat.

Confidentialitatea expeditiilor, garantata prin lege, reprezinta o trasatura esentiala a firmelor de curierat.  “Noi folosim un contract numit AWB, un fel de scrisoare de trasura, care tine loc de factura fiscala”, spune A.S. „Un exemplar ramane la noi, unul la expeditor si altul la destinatar. Acest document spune totul despre expeditie, daca valoarea este asigurata sau nu, cate kilograme are coletul, cine este expeditorul, cine este destinatarul si precizeaza faptul ca firma noastra nu transporta obiecte interzise prin lege. In rest, pe mine nu ma intereseaza ce este inauntru.

Poate fi orice inauntru, arme, droguri, nu stiu si nu ma intereseaza. Curierii nostri au fost opriti de cateva ori de Politie si li s-a cerut sa deschida coletele, dar au refuzat. Ar fi insemnat discreditarea firmei si nu ne putem permite asa ceva. Tot ceea ce pot sa fac este sa le dau lista clientilor mei si sa verifice ei mai departe. In  cazul serviciilor de curierat extern, se face vama, se poate deschide pachetul, e altceva.”

Clientii – in general, persoane juridice
Ca orice afacere, curieratul este dificil la inceput. In carti este altfel decat in realitate. Trebuie gandit in amanunt fiecare pas. E nevoie de seriozitate si cinste, de atentie sporita, ca sa nu se piarda documentele. In prima luna de activitate, pana firma devine cunoscuta,  numarul clientilor este foarte redus. Profitul nu trebuie sa reprezinte preocuparea principala, mai important este ca firma sa fie cunoscuta ca prestatoare de servicii de calitate. Esti mult mai castigat daca faci ceea ce doresc oamenii, decat sa ai un profit mare, dar pe termen scurt.

“In cazul nostru, numarul de clienti a crescut in fiecare luna”, spune A.S. “In  ianuarie 1998, cand am inceput activitatea, am avut 81 de clienti. Dupa Sarbatori, ma asteptam sa fie o perioada mai slaba, dar n-a fost asa. Un an mai tarziu, in ianuarie 1999, am avut in jur de 1.600 de comenzi.”

Formarea unei echipe de colaboratori se face in timp
Personalul este foarte important in cadrul unei firme de prestari servicii, iar pentru evitarea problemelor trebuie adoptata o buna politica de angajare. Trebuie sa cauti foarte mult oamenii pentru a forma o echipa de succes. Pentru o societate care opereaza pe aria unei localitati, lucrurile sunt mai simple, deoarece angajatii sunt mai usor de supravegheat si de indrumat. In cazul unei firme de curierat cu arie de distributie nationala, cerinta principala pentru un colaborator este sa fie tot timpul acasa sau sa aiba un om de rezerva daca pleaca in concediu.

In rest, cerintele sunt oarecum generale: un curier trebuie sa fie de incredere, politicos, dinamic (sa livreze cat mai multe colete pe zi), sa poata munci in conditii dificile – de exemplu, sa mearga pe bicicleta 8 ore pe zi, indiferent daca afara ploua, e vant sau e soare.

James Gray-Cheape, directorul firmei Pegasus, a avut noroc cu angajarea personalului: “Credeam ca va fi foarte greu, din cauza faptului ca eram cetatean strain, dar n-a fost deloc asa. Un prieten din Scotia preda engleza aici si el m-a ajutat sa gasesc oamenii: tineri, entuziasti, extraordinari. Prietenul meu avea incredere in ei, eu in prietenul meu, asa ca i-am angajat. Le-am oferit o sansa si ei nu m-au dezamagit: inca sunt in firma. Astfel, mi-am format un personal tanar, pregatit sa invete. Ulterior, am angajat doar oameni care au avut o recomandare de la cineva cunoscut si de incredere.”

In functie de coletele livrate, curierii primesc din partea firmei un comision, de exemplu de 30%. Cei din orasele mari lucreaza pentru un procentaj mai redus decat cei din localitatile mici, pentru a exista un fel de echilibru al salariilor. De asemenea, comisioanele difera si in functie de natura transportului, daca este in interiorul orasului sau in afara.

 

Tags: curierat