Specie comestibila de melci - Helix Pomatia sau melcul de livada

Asezat la loc de cinste pe masa romanilor, in urma cu aproape 2000 de ani, melcul poate fi gasit ca orice alta fiinta de pe aceasta planeta, in forme diferite(specii). Evolutia speciilor de melci a tinut cont, asa cum este normal, de particularitatile zonelor in care s-au dezvoltat. Trebuie precizat ca, dintre speciile cunoscute de melci, cele mai multe sunt comestibile si doar foarte putine sunt otravitoare.

Ceea se putem spune fara teama de a gresi este ca toti melcii sunt, intr-un fel sau altul, daunatori. Scapati intr-o gradina de zarzavat, cateva zeci de melci pot face ravagii, distrugand munca de saptamani sau chiar luni a agricultorilor. De aceea, nu trebuie sa va mire ardoarea cu care sunt vanati in multe zone agricole, nu neaparat pentru a fi mancati, ci, mai curand, pentru a fi exterminati.

Asadar, exista mai multe specii de melci care pot fi mancate fara ca viata gurmandului sa fie vreun moment in pericol. Cunoscatorii spun insa ca adevarata savoare nu poate fi intalnita devat in cazul speciilor Helix Pomatia, Helix Lucorum, Helix Aspersa aspersa si, eventual, Achatina fulica. Aceste specii sunt si cele mai cerute de catre exportatori.

Primele doua specii , „melcul de livada” si „micul gri”, asa cum sunt ele cunoscute sub denumirea neacademica, sunt intalnite in libertate in Romania si se adapteaza foarte bine conditiilor de crestere industriala. De asemenea, ciclul lor de viata este unul rapid, favorizand obtinerea de profituri consistente din primele luni de exploatare.

Melcii comestibili au o lungime ce poate varia de la 1 cm pana la peste 10 cm. De asemenea, si greutatea lor porneste, de regula, de la cateva grame si poate ajunge la 300 de g. Exista si un record mondial de marime:in 1976, in Sierra Leone, a fost descoperit un Achatina fulica care cantarea nu mai putin de 900 de grame, masurand aproape 40 de cm!

Melcul cel mai recomandat pentru a-l creste in ferma dvs este Helix Pomatia, cunoscut si ca:Melcul de Burgundia, Melcul roman, Melcul mar, melcul de vie, Marele Alb sau Melcul de livada. Aceasta specie beneficiaza de o cochilie mare(38-40 mm inaltime si 38-80 mm latime), deosebit de rezistenta. Cochilia sa este opaca, avand varful conic, cu striatii, in general de culoare alb-brune pana la galben-brune, cu 4-5 benzi longitudinale intunecate (brun-violacee). Melcul de livada este caracterizat si prin 4-5 anfracte, care cresc foarte repede, extrem de bine curbate.

Dupa cum ii spune si numele, acestei specii de melc ii plac foarte mult livezile, padurile, gradinile, podgoriile, preferand, in general, locuri umede.

Aceasta specie poate fi crescuta atat in aer liber, in crescatorii care imita foarte bine mediul natural, cat si in ferme inchise (camere, tunele). Rezista bine conditiilor mai dificile din timpul iernii, acoperindu-si apertura cu un capac calcaros si foarte rezistent. Mananca absolut orice, mai putin plante acide (rosia, ardeiul), avand o afinitate deosebita pentru salata, varza, conopida, sfecla, laptuci si cartofi.

Cu o durata de exploatare intre 2 si 5 ani, Helix Pomatia se adapteaza foarte repede la diferite climate si conditii. Intr-adevar, este cea mai raspandita specie de melc din intreaga lume. De asemenea, francezii, cei care sunt, fara nici o indoiala, cei care dau „ora exacta” atunci cand este vorba de retete culinare pe baza de melci, spun ca nu exista carne mai buna decat carnea speciei Helix Pomatia. Culoarea carnii sale este alba, cu nuante de roz. Are maximum 35 de grame si o greutata obisnuita de 25-30 de grame.

Cititi mai multe informatii utile despre cresterea melcilor si demararea unei ferme de melci aici.




Tags: ferma de melcihelix pomatiamelci comestibilispecii comestibile melcicresterea melcilor