O gradinita de copii inceputa intr-un apartament

Dna V. S. a intrat in afaceri in martie 1990, infiintand la Iasi o gradinita particulara, in propriul apartament. Activitatea se desfasura atunci in baza Decretului-lege nr.54/1990.

Investitia initiala a constat doar in plata unor anunturi publicitare. Aceste anunturi s-au dovedit a fi suficiente, pentru ca serviciile de supraveghere si instruire a copiilor erau foarte cautate. Incet-incet, afacerea a prins contur. De la statutul de persoana fizica autorizata s-a trecut in 1991 la infiintarea unui SRL.

„Totul a pornit de la profesia pe care am desfasurat-o timp de 23 de ani, profesoara de matematica. Om de scoala fiind, statul mi-a permis sa dau drumul unei activitati cu caracter educativ si atunci m-am gandit la o gradinita cu program in limbi straine - franceza, engleza si germana.

Activitatea am inceput-o in martie 1990, la mine acasa, pentru ca bani n-am avut absolut deloc. Am demarat cu o grupa de 20 de copii, numai in limba engleza, cu o taxa de 1.000 de lei lunar. Din acesti bani plateam profesoara si cumparam jucarii, altceva nu faceam si nu conta faptul ca activitatea se desfasura la mine in casa. Cu 20 de copii. In toamna lui 1990, am obtinut si un spatiu de la Primarie, pentru ca pe atunci lucrurile erau foarte simple, trebuia doar sa faci o cerere.”

„Afacerea a crescut in timp, nu foarte spectaculos, deoarece, fiind o activitate didactica, percepeam o taxa fixa lunara, deci nu aveau cum sa fie castiguri peste noapte. Cheltuielile erau si ele foarte mari, cu chiria, lumina, caldura, telefonul, si se mareau in functie de inflatie. Salariile, la fel, cresteau si ele pe masura inflatiei. Totusi, gradinita mea a evoluat foarte bine. Aveam la un moment dat 100 de copii, dar taxa era modica. Nu facem activitatea asta pentru bani, ci pentru binele copiilor. Aveam patru profesoare si fiecare lucra cu o grupa, cu prgram numai in engleza.

Noi, prin publicitatea facuta, am precizat la inceput ca avem si franceza sau germana, dar n-au fost nici un fel de solicitari pentru franceza, doar cateva la germana, si nu s-a putut forma o grupa. Si atunci parintii care au solicitat germana au trecut la engleza. Baza materiala a gradinitei se compunea din linguafoane, astfel incat copiii sa auda vorbindu-se engleza, din video cu desene animate netraduse, ca sa-i formam urechea copilului, din jocuri si din calculatoare. Mi-e greu sa spun cat am investit in afacere, pentru ca toate le-am cumparat treptat, mai ales in ‘90, ‘91 si ‘92, cand erau alte preturi.”

„In general, am avut probleme cu gasirea profesoarelor. E greu sa gasesti profesoare de engleza care sa stie sa lucreze cu copiii si care sa cunoasca la perfectie limba. Pentru ca, oricat de mic este copilul, ca are 3 sau 6 ani, el poate intreba ceva si profesoara nu are timp sa stea cu dictionarul dupa ea si nici sa-i spuna gresit nu poate; copilul tine minte, merge acasa unde unul sau poate ambii parinti cunosc limba si ce-ar insemna ca sa spuna ceva gresit?

Toata credibilitatea noastra s-ar duce pe apa sambetei. Iar eu am stiut pe cine sa racolez ca sa poata desfasura o activitate de prestigiu. O idee care mi-a dat tarcoale mult timp a fost chiar de a pregati educatoare care sa cunoasca o limba straina. Pentru ca intr-un fel lucreaza profesorul de engleza cu copilul de varsta mica si in alt fel lucreaza educatoarea.”

„Pentru noi a fost un avantaj faptul ca am inceput foarte devreme. Cine incepe acum ar trebui sa aiba niste fonduri destul de mari. Stim cu totii – chiriile sunt foarte mari. Eu am desfasurat aceasta activitate vreo 4-5 luni la mine acasa, unde nu-mi cerea nimeni bani, pana m-am pus pe picioare. Iar cine vrea sa demareze acum trebuie sa fie atent, pe langa capitalul initial care nu e deloc mic trebuie sa-si faca publicitate, sa-si faca un nume, un prestigiu. Iar asta se castiga in timp.”

 

Tags: gradinitaenglezaafaceribani